Pentru un om care a fost unul dintre cei mai mari pictori ai Franței,Pierre-Auguste Renoir era remarcabil de modest. „La urma urmelor, la cesunt bune picturile?”, spunea el. „Să decoreze pereții”.

Renoir aveaîntotdeauna rețineri cu privire la talentul lui, la un moment dat negând că arfi un mare artist deoarece nu era nici sifilitic, nici homosexual și nici nebun.Renoir s-a născut în această zila Limoges, ca fiu al unui croitor. În cei 78 de ani de viață, a realizat peste 5.000 de picturi în ulei și,împreună cu Monet, a fost părintele impresionismului.

Copilăria și-a petrecut-o la Paris, într-un cartier apropiat de palatul Louvre. Un timp, în copilărie, el a studiat canto, fiind în atenția organistului bisericii parohiale Saint Roch, Charles Gounaud.

La 13 ani a lucrat deja ca decorator de porțelanuri la firma fraților Lévy din Rue du Temple. Mai târziu a pictat evantaie și jaluzele, reușind să strângă o sumă de bani pentru a putea studia pictura. Timpul liber îl petrece la Louvre, unde copiază lucrările expuse în muzeu. După un scurt timp petrecut în școala pictorului Charles Gleyre, în 1862 este admis în Académie des Beaux-Arts din Paris.

La școala de pictură a lui Gleyre îi va cunoaște și se va împrieteni cu Claude Monet, Frédéric Bazille și Alfred Sisley care studiau și ei pictura. Ei resping arta somptuoasă acceptată în acel timp de „Salonul Oficial”, celebra expoziție anuală pariziană, unde lucrările erau admise după o selecție minuțioasă. A fost coleg și cu pictorul român Nicolae Grigorescu.

Renoir reușește să expună în 1865, dar în anul următor este respins, împreună cu Manet și Cézanne. Lucrul se repetă și în 1867. Renoir se mută, împreună cu Monet, în casa lui Bazille din strada Visconti. Bazille dispune de mijloace financiare grație averii tatălui său, cei trei prieteni lucrează împreună toată ziua, iar serile și le petrec la cafeneaua Guerbois, loc de întâlnire a avangardei artistice.

În 1869 Renoir petrece mult timp la Bougival, împreună cu Monet. În 1867 și 1970 expune din nou la Salon. Moartea prietenului său, Bazille, căzut pe front în 1870 în Războiul franco-prusac îl afectează profund. După sfârșitul războiului, îl vizitează des pe Monet, care locuia atunci la Argenteuil, în apropiere de Paris. Vin aici și Sisley, Pissarro și Manet, pentru a picta împreună.

Cei patru fondează asociația Société d’artists, care organizează în 1874 prima expoziție a impresioniștilor. La sfârșitul anului 1879 pleacă în Italia, unde descoperă pe marii maeștrii ai Renașterii. Renoir începe să-și formeze propriul său stil. Personajele scoase în evidență cu contururi ferme din fundalul deschis al pânzelor sale amintesc de frescele italiene, iar trupurile albe ca porțelanul trimit la arta lui Ingres (période „ingresque”).

Artistul este chinuit de o paralizie parțială și de reumatism. Medicii îi recomandă o climă mai blândă, motiv pentru care în 1907 își cumpără o proprietate la Cagnes-sur-Mer, lângă Nisa. În 1919 este distins cu Ordinul Legiunii de Onoare.

Ultimii ani ai vieții sunt marcați de moartea rudelor apropiate, de război și de boală. Renoir continuă însă să picteze. Lucrează șezând, cu penelul fixat de mâna dreaptă, dar regretă că nu mai poate picta tablouri mari. „Cred că n-a trecut nici o zi din viața mea în care să nu fi pictat” – mărturisește artistul cu puțin înainte de a muri.

Se stinge din viață la vârsta de 78 de ani, pe data de 3 decembrie 1919, la Cagnes sur Mer, în sudulFranței.

Tot la 25 februarie:

1309: Este încoronatEduard al II-lea al Angliei.

1601: Robert Devereux, conte de Essex, este decapitat pentru trădare.

1723: Arhitectul englez Christopher Wren moare la Londra.

Geo Alupoae, critic de teatru