Prusia. Cuvântul indică o țară, dar și mai puternic evocă o stare de spirit: severitate, militărie, disciplină, ordine, masculinitate – unele dintre cele mai bune, dar și printre cele mai rele lucruri pe care lumea le gândește despre Germania. În această zi s-a născut cel mai mare dintre toți prusacii, regele care s-a numărat printre generalii de geniu ai istoriei. Este vorba despre Frederic al II-lea al Prusiei, Frederic cel Mare.

Faima militară a lui Frederic provine de la o viață de războaie în general încununate de succes – i-a înfrânt pe rând pe austrieci și pe francezi, continuând tradiția tatălui său cu privire la o armată bine pregătită, cu o disciplină de fier. Nu s-a îndoit nici o clipă de importanța forțelor armate; la un moment dat, i-a scris fratelui său mai mic: „Nu uita de tunurile mari, care sunt argumentele cele mai respectabile pentru drepturile regilor”.

Când Frederic a moștenit tronul Prusiei, efectivele armatei erau de 83.000 de oameni. La moartea lui, patruzeci și șase de ani mai târziu, numărul acestora se ridicase la 190.000 – o forță uriașă, pentru o țară a cărei populație era de numai două milioane cinci sute de mii de locuitori, ceea ce ar echivala cu situația în care, astăzi, Marea Britanie ar avea o armată de peste patru milioane de oameni.

Numai în timpul Războiului de Șapte Ani (1756–1763), se crede că Prusia ar fi suferit o pierdere de 180.000 de victime omenești, aproape 15% din populația de sex masculin. Totuși, în afară de talentele cazone strălucite, Frederic era departe de imaginea pe care ne-o sugerează astăzi cuvântul „prusac”.

A fost un muzician desăvârșit, care cânta la flaut, compunea muzică și l-a cunoscut personal pe Bach. A scris poezii (mediocre, în cea mai mare parte), a colecționat opere de artă, a făcut o pasiune din grădinărit și, probabil, a fost homosexual. Pentru un rege, a fost un adevărat intelectual, autor a numeroase cărți și protector și prieten al lui Voltaire, cu care împărtășea o viziune sceptică asupra vieții, declarând la un moment dat, pe când se privea în oglindă: „Se spune că regii sunt făcuți după imaginea lui Dumnezeu. Îl compătimesc pe Dumnezeu dacă arată așa”.

În contrast flagrant cu guvernarea germană care i-a urmat două secole mai târziu, Frederic a abolit tortura judiciară. Frederic a fost un conducător tolerant, chiar dacă autocrat. „Eu și poporul meu am ajuns la o înțelegere mulțumitoare”, a spus el. „Ei spun ce vor, iar eu fac ce vreau.” Aspectul cel mai surprinzător e dat de faptul că rareori vorbea germana, conversând și scriind aproape numai în franceză.

Tot la 24 ianuarie:

41 d.Hr.: Împăratul roman Caligula este asasinat.

76 d.Hr.: Se naște împăratul roman Hadrian.

1893: Randolph Churchill moare de sifilis.

1963: Moare fiul lui Randolph, Winston Churchill.

Geo Alupoae, critic de teatru