John Milton s-a născut pe 9 decembrie 1608 la Londra. Educat la St. Paul’s School și Christ’s College, Cambridge, Milton a fost un poet savant, a cărui ambiție era să creeze opere de talia epopeilor clasice și care avea puternice vederi teologice.

În cursul anilor petrecuți la Cambridge, Milton a scris poezie în latină și engleză, inclusiv oda „On the Morning of Christ’s Nativity” (În dimineața nașterii lui Isus Cristos, 1629). Dezgustul său față de dogmatismul din ce în ce mai accentuat din cadrul bisericii engleze a constituit motivul pentru care Milton a renunțat mai târziu la planurile sale de a deveni preot.

Poemele timpurii, printre care „Comus” și „Lycidas” (elegie la moartea prietenului său, poetul Edward King, în 1637) sunt dovezi grăitoare în privința darului liric superlativ al lui Milton.

În 1638, Milton a plecat în Italia, unde a călătorit, a studiat și a întâlnit multe figuri remarcabile, printre care pe Galilei. Revenind în Anglia în 1639, s-a devotat cauzei puritane și pamfletelor. „The Doctrine and Discipline of Divorce” (Doctrina și instituția divorțului, 1643), a avut la bază propria sa experiență conjugală nefericită iar „Areopagitica” promova libertatea presei.

După ce a publicat „Of Reformation in England” (Despre reformă în Anglia, 1641) și „The Reason of Church Government Urged against Prelaty” (Motivul pornirii guvernului bisericii împotriva prelaților, 1642), Milton s-a îndepărtat treptat de prezbiterieni și, în 1649, a scris „The Tenure of Kings and Magistrates” (Împuternicirile regelui și ale magistraților), care sprijinea cauza independenților ce îl întemnițaseră pe regele Carol în timpul revoluției puritane.

Acest pamflet i-a asigurat lui Milton poziția de secretar latin pentru afaceri externe în cadrul guvernului lui Oliver Cromwell. Milton a continuat să îl apere pe Cromwell și guvernul Commonwealth-ului în a sa „Eikonoklastes” precum și în pamfletele în limba latină „First Defense of the English People” (Prima apărare a poporului englez, 1651), „Second Defense of the English People” (A doua apărare a poporului englez, 1654) și „Defense of Himself” (Apărarea sinelui, 1655).

„Paradise Lost” (Paradisul pierdut, 1667) și urmarea sa mai puțin reușită, „Paradise Regained” (Paradisul regăsit, 1671) au fost scrise când a orbit și când se afla într-un oarecare pericol politic (după restaurarea lui Carol al II-lea), ca și „Samson Agonistes” (1671), o dramă poetică bazată pe modelul tragediei clasice grecești, dar cu subiect biblic, o piesă de teatru puternică, deși nespecifică genului.

Poemul în versuri albe „Paradise Lost” (Paradisul pierdut) a apărut în 1667 în 10 cărți; a doua ediție, în care Milton reorganiza cele 10 cărți inițiale în 12, a apărut în 1674.

Acesta este considerat a fi cel mai mare poem epic în limba engleză. În „Paradise Lost” și „Paradise Regained”, un al doilea poem în versuri albe în patru cărți, limbajul lui Milton este distins și căutat, abundând în aluzii biblice și clasice, reprezentări alegorice, metafore, jocuri de cuvinte și ornamente retorice.

Milton a mai scris 18 sonete în limba engleză și alte 5 în limba italiană, care respectă în general stilul petrarchian și sunt acceptate ca fiind printre cele mai frumoase sonete scrise vreodată.

Tot la 8 noiembrie:

1656: Se naște astronomul englez Edmond Halley.

1895: William Roentgen descoperă razele X la Universitatea din Wurzburg.

1923: Adolf Hitler conduce „Puciul de la berărie” care avea să eșueze la München.

1942: Forțele britanice și americane, comandate de generalul Dwight Eisenhower, invadează Africa de Nord.

1901: Se naște Ghiță Dej (Gheorghe Gheorghiu Dej) unul dintre dictatorii României comuniste.

Geo Alupoae, critic de teatru.