MOPAN Suceava

Ion I.C. Brătianu a fost de cinci ori președinte al Consiliului de Miniștri (mai mult decât oricine altcineva), de trei ori ministru de interne, de două ori ministrul al apărării naționale și de două ori ministru al afacerilor externe.

Ionel I.C. Brătianu s-a născut la 20 august 1864, la Florica (Argeș), fieful „dinastiei Brătianu” (nota Nicolae Iorga), dinastie care și-a adus, prin Ion C. Brătianu, fondatorul ei, contribuția la realizarea „Unirii celei mici” de la 1859 și a câștigării independenței de stat a României în urma războiului din 1877–1878 și, prin fiul său, Ionel, la înfăptuirea „Marii Unirii”, în 1918, fapt ce a însemnat crearea statului național unitar român.

Studiile și le face în Franța, de unde se întoarce în țară (1889) cu diploma de inginer obținută la Școala de Poduri și Șosele.

A fost căsătorit de două ori. Prima dată cu cu Maria Brătianu, cunoscută ca „prințesa Maria Moruzi-Cuza”, văduva lui Alexandru Al. Ioan Cuza (fiul domnitorului Cuza Vodă), a avut un copil, Gheorghe I. Brătianu. A doua soție a fost Eliza Brătianu, născută Știrbei, era nepoata dinspre tată a lui Barbu Știrbei, ultimul domnitor al Valahiei.

Debutul în politică îl face în 1895, când este ales deputat de Gorj. Desfășoară o muncă intensă pentru modernizarea Partidului Național Liberal, pentru afirmarea și impunerea în conducerea acestei formațiuni politice a unor tineri capabili, cu temeinice cunoștințe.

Congresul PNL din ianuarie 1909 îl alege președinte al formațiunii, funcție pe care o va deține până la sfârșitul vieții. Numele său apare prima oară într-o echipă guvernamentală în 1897, când, în executivul condus de D.A. Sturdza (31 martie 1897–30 martie 1899), ocupă portofoliul Lucrărilor Publice. De la această dată, va fi întâlnit constant în toate guvernele liberale, până la prematura sa dispariție. După retragerea lui D.A. Sturdza, pe motiv de boală, la 27 decembrie 1908, din fruntea guvernului liberal, președinții celor două camere ale legislativului îl propun regelui Carol I, pentru funcția vacantă, pe Ionel I.C. Brătianu.

Spre surprinderea generală, suveranul, care până atunci își alesese singur primul sfetnic, acceptă propunerea făcută și-l numește premier pe urmașul celui care l-a adus în țară, I.C. Brătianu.

Legea rurală din august 1864 a lui Al.I. Cuza, prin care fuseseră împroprietărite aproape o jumătate de milion de familii țărănești, a reprezentat un moment important în ameliorarea stării materiale a țărănimii. Departe de a-și găsi întreaga rezolvare, problema țărănească, trenată de toate guvernele care s-au perindat la cârma țării, cunoaște în primii ani ai noului veac o continuă agravare, până în primăvara lui 1907.

I.C. Brătianu, în funcția de ministru de Interne, și generalul Alexandru Averescu, ministru de Război, vor conduce cu mână forte acțiunea de reprimare a țăranilor răsculați. Sângerosul an 1907 a fost un moment de mare încercare pentru tânărul politician Brătianu. El a înțeles că cele două imperii vecine priveau cu îngrijorare la ce se petrece în România și erau pregătite în orice moment să intervină pentru a nu permite ca, prin contagiune, să se întâmple și la ei o asemenea răscoală. Ionel I.C. Brătianu a înțeles și a acționat ferm pentru o rezolvare totală, profundă și dreaptă a „chestiunii țărănești”, fără de care mult dorita armonie și pacea socială nu puteau fi posibile. La 2 octombrie 1913, Comitetul Executiv al PNL își însușește și aprobă propunerea liderului său de înfăptuire a reformelor mult așteptate de întreaga națiune română, cea agrară și cea electorală.

La 8 decembrie 1909, pe când se întorcea spre casă după ce asistase la o ședință a senatului, liderul liberal a fost ținta unui atentat. În fața școlii de război un atacator a tras pe la spate, de trei ori, rănindu-l în piept și omoplat. Fără a-i periclita viața cele două răni au necesitat operații. Făptuitorul a fost urmărit de trecătorii martori la atentat, prins în dreptul hotelului Union și predat unei secții de poliție. După unele aprecieri vinovatul se numea Gh. Jelea, după altele Gh. Stoenescu (Stoianovici) – Jaleca și era lucrător la căile ferate. Conform propriilor afirmații el a urmărit să dea un exemplu, considerându-l vinovat pe primul-ministru de scumpirea traiului.

Izbucnirea, în 1914, a războiului european amână înfăptuirea programului politic al PNL și, în egală măsură, al guvernului. La Consiliul de Coroană din 21 iulie 1914, convocat de bătrânul rege Carol I, Brătianu, fiind prim-ministru, pledează, alături de alți oameni politici, pentru păstrarea neutralității țării, ca unica soluție viabilă pentru moment.

După moartea lui Carol I, regele Ferdinand reunește la Castelul Peleș din Sinaia, la 14 august 1916, Consiliul de Coroană, care decide instituirea stării de asediu și mobilizarea generală a armatei în vederea intrării în război alături de Antantă, ce făgăduise că, la sfârșitul conflagrației, va sprijini cererea României de a uni, într-un singur stat național, provinciile românești înglobate abuziv în imperiile vecine. Prim-ministrul I.I.C. Brătianu conduce cu mult tact și flexibilitate diplomatică dezbaterile privind încheierea Tratatului de alianță cu Anglia, Franța și Rusia și a unei convenții militare. Semnat de Brătianu la 4/17 august 1916, Tratatul garanta integritatea teritorială a României și dreptul ei de a uni teritoriile revendicate. Victoria statelor ce compuneau Antanta în Primul Război Mondial a însemnat pentru România încheierea procesului istoric secular de realizare a statului unitar român.

Conducând delegația României la Congresul de pace de la Paris (18 ianuarie 1919–21 ianuarie 1920), Brătianu a acționat în concordanță cu interesele supreme ale țării. În intervenția sa din 19 ianuarie el face o expunere vastă, argumentată, a contribuției României la victoria asupra Puterilor Centrale, cât și a dreptului ei inalienabil de a uni teritoriile locuite de români. Odată războiul încheiat victorios, România Mare înfăptuită, Brătianu, prin programul de guvernare al cabinetului său din 1918–1919, va acționa „pentru desăvârșirea fără întârziere a celor două reforme… votul obștesc și împroprietărirea țăranilor prin expropiere”.

În decembrie 1918, reforma agrară este legiferată parțial, iar în 17 și 30 iulie 1921 sunt votate legile reformei agrare pentru Vechiul Regat, Basarabia, Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș. Prin reformă s-au expropriat 6.120.000 ha pentru aproape un milion și jumătate de capi de familie.

Cea de-a doua reformă promisă țării de Brătianu, cea electorală, votată la 27 martie 1926, va avea repercusiuni benefice pentru viața politică a țării. În locul anacronicelor încorsetări ale exercitării dreptului la vot (colegiile electorale și censul), prin noua legiuire este introdus votul universal, egal și direct, obligatoriu și secret, fapt ce va permite prezența în fața urnelor a milioane de oameni care până atunci fuseseră excluși.

În timpul guvernării liberale și, în mod deosebit, al cabinetelor conduse de I.I.C. Brătianu, economia românească a înregistrat o dezvoltare impresionantă. Programele economice liberale au fost fundamentate pe teoria „prin noi înșine”, orientare economică ce punea accentul pe valorificarea uriașului potențial creator al poporului român, pe valorificarea superioară a bogățiilor țării, toate subordonate creșterii bunăstării generale.

Guvernul condus de Ionel Brătianu organizează încoronarea, la 15 octombrie 1922, la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, a regelui Ferdinand și a reginei Maria. În anii următori, în fruntea guvernului sau în opoziție, pentru omul politic Brătianu va exista un singur obiectiv, acela al progresului țării, căruia i se dedică cu întreaga energie, cu întreaga forță a spiritului său. În a doua jumătate a lui 1927, România și poporul român sunt supuși unor grele pierderi.

La 20 iulie, moare regele Ferdinand, cel care a înfăptuit România Mare.

Pe 24 noiembrie 1927 Ionel Brătianu încetează din viață din cauza unei laringite infecțioase. În urma unei întrevederi cu diplomatul Nicolae Titulescu, Ionel Brătianu se îmbolnăvește de gripă. Când boala s-a agravat treptat, medicul i-a recomandat un anume tratament (care s-ar fi dovedit a fi eronat), după care gripa dispare doar pentru un timp. Astfel la numai 63 de ani, „mâna de fier” care conducea statul român moare în condiții extrem de suspecte, asemeni regelui Ferdinand, cu câteva luni înainte. Opinia publică era şocată, nimeni îşi putuse închipui acest deces subit al celui mai puternic om din stat.

Tot la 24 noiembrie

1713: Se naște în Clonmel, Irlanda, romancierul Laurence Sterne, cunoscut mai ales pentru romanul „Tristam Shandy”.

1859: Charles Darwin publică Originea Speciilor.

1864: Se naște pictorul francez Henri de Toulouse-Lautrec (a trăit 37 de ani).

1991: A murit Freddie Mercury, solistul formaţiei „Queen”. (avea 45 de ani)

 

Geo Alupoae, critic de teatru

95 de ani de la moartea lui Ionel I.C. Brătianu, 10.0 out of 10 based on 1 rating
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
Cultural
SAV-COM Suceava
MOPAN Suceava
FACOS Suceava
Edofier Fier Forjat
Castiga premii zilnice cu factura electronica din contul E.ON Myline
Jidvei - vinuri albe romanesti de calitate
Jidvei - vinuri albe romanesti de calitate
A.I.T.I. Imobiliare Suceava
General Construct - Anunturi angajare
Aeroportul International Stefan cel Mare Suceava
REVINE Suceava
Hornar de Bucovina
Locuri de munca in Romania
ROMFOUR - Transport international de persoane colete - auto pe platforma
Loial Impex Suceava