S-a stins din viață la vârsta de 65 de ani răpus de o boală necruțătoare profesorul de matematică, Călin Oanea, primul director al Liceului de Informatică din Suceava. Trupul neînsuflețit este depus la Biserica „Sf. Gheorghe”, de la cimitirul Pacea iar înmormântarea va avea loc miercuri, ora 12.00. Fostul său coleg, profesorul Virginel Iordache, actualmente senator, la rându-i fost director al Colegiului Național de Informatică ”Spiru Haret”, a scris pe pagina de facebook câteva cuvinte emoționante pe care le redăm în continuare:

Călin Oanea- modelul profesorului credincios şi iscusit – s-a strămutat la cele veşnice

Sunt momente in viața unui OM când cuvintele nu pot descrie stări sufletești . In această zi, orice cuvânt aș scrie sau aș rosti, el este neputincios și mai ales rece și sub nici-o formă nu poate să descrie starea de tristețe pe care o resimt.
Știam despre prof. Călin Oanea că este bolnav, că suferă, suferință pe care i-am citit-o pe chip atunci când l-am vizitat și despre care mi-a vorbit colegii noștri și cunoștințele comune. Dar am sperat că lucrurile se vor îndrepta.
Din nefericire am sperat zadarnic.
Viața lui Călin a luat sfârșit.
L-am cunoscut pe Călin in primăvara anului 1992, la o inspecție de grad didactic I, eu in calitate de director adjunct al Grupului Școlar Nr. 1 din Suceava, iar el de director al Liceului de Informatică Suceava. Atunci am pus temelia unei relații de prietenie, bazată pe respect, care a dăinuit peste ani.
Ne-am reîntâlnit în anul 1998, atunci când două licee au fuzionat( Liceul Sanitar și Liceul de Informatică) punând bazele unei noi unități școlare, puternice care se plia pe realitățile momentului și care avea să se numească mai târziu, Colegiul Național de Informatică “Spiru Haret “ Suceava.
Stăteam in curtea liceului , împreună și admiram nestingheriţi frumuseţea locului, unde avea să funcționeze noua școală, care se împletea armonios cu visurile noastre care între timp au devenit și realitate .
Ca director și profesor, am fost impresionat de seriozitatea cu care îşi organiza timpul pus în slujba tinerilor dornici de cunoaştere. Lucra până la epuizare. Aceasta era Crezul lui, pe care il slujea cu toată dăruirea unui OM dedicat profesiei .
Domnului profesor îi cunoșteam aplecarea spre matematică, dar nu mă gândeam că pune o asemenea pasiune.
Ceea ce m-a impresionat la el a fost modul nobil de a fi in cancelarie, la catedră, în relațiile cu elevii și părinții acestora și nu in ultimul rând cu colegii.
În societate, a fost o persoană de o probitate morală şi intelectuală de necontestat. Avea abilităţi de comunicare mimico- gestuale știute de toți elevii și profesorii școlii, devenite proverbiale, cu un deosebit simţ analitic şi sintetic în relaţie cu partenerii de dialog, dar mai ales tolerant cu “ puișorii“( așa își alinta elevii).
Ardea pentru ei cum ard lumânările de ceară curată din noaptea de Înviere.
Ca profesor, Călin Oanea, a participat la diferite conferinţe naţionale, a publicat articole de matematică în reviste de specialitate, a promovat performanța școlară prin obținerea de premii şi menţiuni la nivel naţional . Toate acestea il recomandă drept unul dintre cei mai buni profesori de matematică nu numai din județul Suceava ci și din țară .
De altfel, graţie seriozităţii cu care îşi făcea treaba acolo unde era solicitat, el a fost cooptat în mai multe foruri la nivel naţional, dintre care amintesc : Societatea de Ştiinţe Matematice din România;
Ca pedagog,având în vedere că lucra cu elevii și cu sufletele acestora, a fost ca un părinte: blând când a îndreptat, prudent când a îndrumat, binevoitor când a întrebat, amabil când a sfătuit, răbdător când a ascultat şi plin de bunăvoinţă când i s-a solicitat.
Călin Oanea a înţeles, ca nimeni altul, complexitatea şi nobleţea profesiunii de dascăl cu care de fapt s-a și identificat.
A stăruit în a sădi în generaţiile de elevi pe care le-a educat bucuria cunoaşterii, sporind capacitatea lor de a-şi rezolva îndoielile şi neliniştea, de a nu fi lăsaţi pradă, ignoranţei, spiritului obtuz şi obscurantismului.
Şi-a iubit elevii ca un părinte, pătrunzând în sufletul lor cu discreţia omului înţelept şi iscusit.
Îşi fascina elevii, dincolo de multitudinea informaţiilor şi a tactului pedagogic, cu glasul, cu vorbele şi cu gesturile lui pline de eleganţă, cu fineţea sufletului său iubitor.
Prin spiritul lui bogat, deschis, autentic, responsabil şi, mai ales, generos a exercitat asupra elevilor o puternică influenţă formativă. Prin tot ce a spus şi a făcut în spirit creator, i-a pregătit pe elevi pentru viaţă.
Dincolo de acest moment, evident, dureros, pentru noi toţi, cauzat de strămutarea prea timpurie la cele veşnice a lui Călin, personal mă simt mulţumit şi onorat în acelaşi timp sufleteşte că am avut un astfel de coleg.
Totodată, cred că nu doar pe mine mă încearcă acest sentiment de mulţumire, ci şi pe prietenii lui de suflet, pe colegii noștri din corpul profesoral al Colegiului Național de Informatică “Spiru Haret “ Suceava“, şi mai ales pe elevii din generaţiile pe care le-a îndrumat.
Şi pentru că în calitate de profesor de matematică nu a reuşit să găsească soluția ecuației care se numește boală, să îl lăsăm pe acest făuritor și șlefuitor de personalităţi, care a construit cu pasiunea şi migala şlefuitorului de diamante edificii umane şi, prin aceasta, s-a întipărit în memoria afectivă a liceenilor , să-şi primească cele cuvenite de la Dumnezeu în Împărăţia Sa, Împărăţie pe care, de altfel, a descoperit-o în sufletul fiecărui copil.
Nouă nu ne rămâne decât să-i aşternem epitaful recunoştinţei pe lespedea mormântului, care îl va străjui de-a pururi.
Drum lin, dragul nostru coleg și prieten!
Nu te vom uita NICIODATĂ !