În această zi, 19 noiembrie, în anul 1523, a fost ales Papă, cu numele de Clement al VII-lea, Giulio de Medici, intrigantul nehotărât, pe care istoria și-l amintește în primul rând pentru refuzul său de a-i oferi regelui Angliei, Henric al VIII-lea, anularea căsătoriei.

Giulio s-a născut nelegitim, la o lună după ce tatăl său fusese asasinat în marele Duomo cu cupolă roșie din Florența. Din fericire pentru Giulio, a fost imediat adus în casa unchiului său, Lorenzo Magnificul, unde a dus viața unui prinț al Renașterii.

A copilărit împreună cu vărul său, fiul lui Lorenzo, Giovanni, care era cu doi ani mai în vârstă decât el. Întrucât Giovanni era al doilea fiu al lui Lorenzo, fusese destinat unei cariere ecleziastice, primind tonsura (ceremonia tunderii părului din creştetul capului la consacrarea unui cleric catolic) la frageda vârstă de opt ani. Și, pe măsură ce Giovanni a avansat în ierarhia de la Roma, Giulio i-a călcat pe urme.

Până în anul 1513, Giovanni și-a atins ambiția lui finală de a deveni Papă, luându-și numele de Leon al X-lea. Odată înscăunat, el a trăit (și petrecut) mai mult ca un prinț decât ca un om al bisericii. A vrut să-l ajute pe vărul Giulio în ascensiunea sa, dar faptul că Giulio era un copil nelegitim a fost o barieră aparent insurmontabilă.

În primul rând, Papa Leon al X-lea i-a oferit vărului său o dispensă specială și apoi a acceptat o declarație oficială, cum că părinții lui Giulio fuseseră, de fapt, căsătoriți în secret și, prin urmare, Giulio era fiu legitim. L-a promovat apoi pe Giulio la rang de cardinal; toate acestea se întâmplau în timpul primului său an ca papă.

Când Papa Leon al X-lea a murit, la sfârșitul anului 1521, colegiul cardinalilor l-a ales pe Adrian al VI-lea, singurul papă olandez din istorie, crezând, fără îndoială, că doi veri aleși papă, unul după altul, din familia Medici ar fi depășit limitele decenței (sau ale trezoreriei papale). Dar, 10 ani mai târziu, Adrian a murit, iar Giulio a fost ales, în sfârșit, Papă la vârsta de cincizeci și unu de ani, luându-și numele de Clement al VII-lea.

În timpul celor 11 ani de pontificat, Papa Leon al X-lea și-a folosit cea mai mare parte a energiei pentru a acumula puteri seculare pentru el și familia sa; de asemenea, a comandat lucrări unor mari artiști, precum Michelangelo și Rafael. A eșuat complet în încercarea de a se confrunta cu cea mai mare provocare a catolicismului, apariția protestantismului.

Deși, în mod normal, îl susținea pe împăratul Sfântului Imperiu Roman, Carol Quintul, el a comis grava eroare de a semna un tratat cu rivalul lui Carol, Francisc I al Franței. Carol și-a trimis armata în Roma pentru cel mai crâncen jaf de după Alaric, cu peste un mileniu înainte, iar Papa Leon al X-lea a scăpat doar baricadându-se în Castelul Sant’Angelo. Ulterior, papa și-a îndreptat greșeala, dându-și acordul la încoronarea lui Carol; acesta a devenit ultimul împărat al Sfântului Imperiu Roman încoronat vreodată de un papă. Dependența de Carol a papei Clement al VII-lea a provocat unul dintre puținele sale acte cu importanță istorică.

Când regele Angliei, Henric al VIII-lea, a cerut anularea căsătoriei sale cu Caterina de Aragon, Papa Clement al VII-lea l-a refuzat, nu din motive doctrinare, ci tocmai pentru că regina Caterina era mătușa lui Carol.

Refuzul papei a fost motivul pentru care Henric s-a îndepărtat pentru totdeauna de Biserica Catolică.

Tot la 19 noiembrie:

1600: Se naște la Castelul Dunfermline, regele Angliei, Carol I.

1828: Moare de sifilis compozitorul vienez Franz Schubert, la vârsta de 31 de ani.

1863: Președintele american Abraham Lincoln ține discursul de la Gettysburg.

Geo Alupoae, critic de teatru