Apocalipsa Autostrăzilor trece prin stomacul și portofelul românului fără ca acesta să bănuiască ce tip de mise en scène, de natură electorală și financiară, îi amanetează viitorul.

La fiecare 38 de eurocenți din PNRR, trebuie să contribuim de la Bugetul de stat sau din împrumuturi externe cu 62 de eurocenți!!!

La fiecare 40 de eurocenți din POT, trebuie să contribuim de la Bugetul de stat sau din   împrumuturi externe cu 60 de eurocenți (cofinanțarea)!!!

Costurile proiectelor din POT sunt triplate prin asumarea unei supra -contractări dezastruoase de 200%.

Bugetele din Planul Național pentru lucrările din infrastructură mare sunt construite pe o listă de proiecte foarte lungă, dar fără o LOGICĂ INGINEREASCĂ SAU ECONOMICĂ.  Facem acest lucru pur și simplu triplând numărul investițiilor din POT. Fără a avea acoperire și utilizând absolut păgubos niște instrumente europene de finanțare, care în mod normal sunt absolut benefice.

Planul Investițional NU ESTE O STRATEGIE, NU POATE PRODUCE EFECTE BENEFICE. Planul Investițional a fost tratat ca un document politic de afișat viitorilor votanți, cu un efect de tip placebo.

Explicații pe larg:

Încercăm să expunem această ”apocalipsă” argumentat, pe diferite niveluri de gravitate:

1. 1. Certitudini refuzate de politic
2. 2. Probleme de strategie
3. 3. Probleme per sursă de finanțare
4. 4. Probleme per investiție

1. Certitudini refuzate de politic și de instituțiile / administrația infrastructurii rutiere majore

Există probleme majore vis-à-vis de dorință versus putință.

• Ne dorim foarte multe, dar sub aspect de finanțare și resurse umane / materiale disponibile și perioada de timp aferentă, în PNRR nu există soluție pentru implementarea tuturor investițiilor în infrastructura majoră!
• Costurile estimate pentru investițiile în infrastructura de transport rutier sunt foarte mult subdimensionate