Fiul lui Nicu Iorga și al Zulniei Arghiropol, Nicolae Iorga se naște la 17 ianuarie 1871, la Botoșani. Studiile liceale le face la Botoșani și la Iași.

În Iași urmează cursurile Liceului Național (1885–1888). Studiile universitare le începe la Facultatea de Litere (1889) a Universității ieșene și le continuă în străinătate, la Paris, Berlin și Leipzig. În 1892 este diplomat al École des Hautes Études. Titlul de doctor îl obține la Universitatea din Leipzig, cu teza Thomas III Marquis de Saluces, étude historique et littéraire.

Revenit în țară, intră în învățământ. În octombrie 1894, debutează ca profesor suplinitor de istorie veche, modernă și contemporană al Universității din București, devenind peste un an (octombrie 1895) profesor titular. În martie 1929 este ales rector al aceleiași universități. Desfășoară o laborioasă activitate de fondator de instituții științifice: Institutul de Balcanistică (devenit Institutul de Studii Sud-Est Europene (1914); Școala Română de Studii Superioare din Paris (1921); Institutul de Istorie Universală (1937); Institutul de Studii Bizantine (1938); Universitatea Populară de la Vălenii de Munte, etc.

Nicolae Iorga a scris și tipărit 1 003 volume, 12 775 de articole și 4 963 de recenzii ce acoperă toate domeniile istoriei României și ale celei universale. În domeniul istoriei României (izvoare) publică 31 de volume de Studii și documente cu privire la istoria românilor (1901–1906); Notes et extraits pour servir à l’histoire des Croisades au XVe siècle (6 vol.) (1899–1916); lucrări de sinteză: Geschichte des Rumänischen Volkes im Rahmen seiner Staatsbildungen (2 vol.) (1905); Der lateinische Westen und der byzantinische Osten in ihren Wechselbeziehungen Während des Mittelalters (1909); Istoria învățământului românesc (1906); Istoria Bisericii românești (2 vol.) (1908– 1909); Istoria statelor balcanice (1913, București); Histoire des relations entre la France et les Roumains (1917); Histoire des relations entre la Russie et les Roumains (1917); Istoria românilor (10 vol.) (1936–1939), etc.; memorialistică: Războiul nostru în note zilnice (2 vol.) (1916–1918); O viață de om așa cum a fost (1934); jurnale de călătorii: Drumuri și orașe din România (1904); Sate și mănăstiri din România (1905); note de drum: Prin Germania (1923), În Franța (1921), America și românii din America (1930), etc.

Discursurile și articolele cu tematică politică sunt reunite în volumele Discursuri parlamentare (2 vol.) și Sfaturi pe întuneric; teatru istoric: Un domn pribeag (1920), Mihai Viteazul (1920), Învierea lui Ștefan cel Mare (1920), Constantin Brâncoveanu (1920), Tudor Vladimirescu (1921), etc.

Prolifica activitate didactică și științifică l-a impus pe N. Iorga în rândul marilor istorici universali din prima jumătate a secolului XX. Ca urmare a meritelor sale, este primit, când încă nu împlinise patruzeci de ani de viață, în rândurile membrilor titulari al celui mai înalt for cultural și științific al țării, Academia Română (26 mai 1910).

Primește titlul de Doctor Honoris Causa al universităților din Strasbourg, Lyon, Geneva, Vilnius, Oxford, Paris, Bratislava, Roma, Alger și al Facultății de Teologie Protestantă din Paris, este membru de onoare la R. Deputazione Veneta di Storia patria (1911), corespondent al Institutului Franței – Académie des Inscriptions et Belles Lettres din Paris (1919), al Academiei din Stockholm și al Academiei din Cracovia (1923), al Societății de Geografie din Lisabona (1926), membru corespondent al Academiei poloneze (1935), al Academiei Stanislas din Nancy (1936), membru al Academiei de Istorie din Santiago de Chile (1937), vicepreședinte al Comitetului Internațional de Științe Istorice (1938).

Activitatea publicistică, atât în calitate de fondator al unor ziare, cât și de colaborator al acestora, a reprezentat un alt orizont de manifestare a savantului; Neamul românesc, Revista istorică, Neamul românesc literar, Revue Historique du Sud-Est Européen sunt câteva titluri care au îmbogățit, din inițiativa lui Nicolae Iorga, peisajul publicistic românesc.

Activitatea politică, desfășurată până în ultima clipă a vieții sale, l-a situat pe savantul de la Vălenii de Munte în galeria selectă a oamenilor politici români care s-au identificat cu aspirațiile de progres social, libertate și demnitate națională ale poporului român.

Debutul în viața politică și în cea parlamentară coincid. La scrutinul electoral din 1907, candidând ca independent, este ales deputat de Iași. De la tribuna Parlamentului, el a fost un apărător constant al țărănimii, militând pentru îmbunătățirea stării ei materiale și spirituale. Cuvântările sale rostite de la tribuna Parlamentului, refugiat la Iași, în istorica sesiune din 1915, rămân modele de urmat de oratorie patriotică închinate înfăptuirii idealului unității naționale.

Deține înalte demnități  politice în aparatul de stat al României – președinte al primului Parlament al României întregite (9 decembrie 1919–26 martie 1920), președintele Consiliului de Miniștri și ministrul Instrucțiunii Publice și Culte între 18 aprilie 1931–31 mai 1932, și ad-interim la Ministerul de Interne (18 aprilie–7 mai 1931).

După instaurarea regimului autoritar al regelui Carol al II-lea, Iorga va îndeplini funcția de ministru Secretar de Stat, consilier regal și președinte al Senatului. Democrat convins, a combătut tendința unor cercuri politice românești de a orienta politica externă a României spre o alianță cu statele de tip fascist revizionist.Această orientare politică i-a atras ura Gărzii de Fier, organizație prohitleristă ce urmărea eliminarea din viața politică a țării a adversarilor politici, prin asasinate.

După abdicarea regelui Carol al II-lea (6 septembrie1940), România se proclamă, la 14 septembrie 1940, prin Decret regal, „stat național-legionar”. Noul guvern (Ion Antonescu–Horia Sima) aprobă, la 5 octombrie,  propunerile de „pensionare din oficiu”, cu începere de la 1 noiembrie, a unui grup de profesori universitari cu convingeri politice democratice, printre care N. Iorga, C. Rădulescu-Motru, Dimitrie Pompeiu, P.P. Negulescu, Emil Racoviță, Ion Simionescu, N. Vasilescu-Karpen ș.a.

După pensionarea forțată, la 27 noiembrie, o „echipă a morții” legionară, condusă de Traian Boeriu, îl ridică pe savant de la masa de lucru din vila sa de la Sinaia și îl asasinează în pădurea de lângă localitatea Strejnic (județul Prahova), cu nouă gloanțe de revolver, după care i se crapă capul cu o secure.

La aflarea tragicului sfârșit al omului de vastă cultură, mândrie a României și, în egală măsură, a umanității, 47 de universități din întreaga lume au arborat drapelul în bernă; cea din București nu (rector era istoricul P.P. Panaitescu, fruntaș legionar); în Turcia a fost declarat doliu național, dar nu și în România.

În aceeaşi noapte a fost asasinat Virgil Madgearu, mare economist, profesor universitar, fost ministru. În noaptea de 27/28 noiembrie 1940 a avut loc masacrul de la închisoarea Jilava. S-au înregistrat 64 de victime. Printre acestea – Mihail Moruzov, fost director la Serviciului Secret (SSI), Victor Iamandi, fost ministru de justiţie, Gabriel Marinescu, fost prefect al Poliției Capitalei, general Gheorghe Argeșanu, fost prim-ministru, general Ioan Bengiu, comandant al Jandarmeriei.

Tot la 27 noiembrie:

43 î.Hr.: Octavian (viitor Augustus), Lepidus și Marc Antoniu formează al doilea Triumvirat.

511: Moare Clovis I, primul rege al francilor, cel care a unificat națiunea franceză.

1582: William Shakespeare se căsătorește cu Anne Hathaway.

1770: Horatio Nelson, având doar douăzeci și doi ani, intră în Marina Militară Britanică.

1953: Moare scriitorul american Eugene O’Neill.

 

Geo Alupoae, critic de teatru și impresar la Teatrul „Matei Vișniec” Suceava

 

Asasinarea lui Nicolae Iorga de către comandourile fasciste ale Gărzii de Fier (1940), 10.0 out of 10 based on 1 rating
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
Cultural
Etichete
SAV-COM Suceava
General Construct - Anunturi angajare
Aeroportul International Stefan cel Mare Suceava
REVINE Suceava
Hornar de Bucovina
Locuri de munca in Romania
ROMFOUR - Transport international de persoane colete - auto pe platforma
Loial Impex Suceava