Brutala moarte a lui Cicero
„Măcar ai grijă să-mi tai capul cum trebuie”, i-a spus soldatului, cu câteva secunde înainte de moartea sa, apoi s-a aplecat afară din lectica în care era purtat pentru a-și oferi gâtul călăului său.
Astfel, la 7 decembrie a anului 43 î.Hr., a murit Marcus Tullius Cicero, la șaizeci și trei de ani, cel mai mare orator roman, uneori filosof, ocazional poet, senator, consul și specialist în a paria pe cai necâștigători.
Cicero se născuse în provinciile romane, într-o familie bogată și influentă. În primii ani petrecuți în Roma, a devenit unul dintre cei mai buni avocați din oraș, perfecționându-și stilul retoric.
Fiind mai întâi senator, apoi consul, Cicero credea cu tărie în vechile valori ale republicii romane, chiar într-o perioadă când, dată fiind expansiunea statului, complicatul mecanism de echilibrare a puterilor în stat devenise un model impracticabil de conducere a imperiului.
În calitate de consul, a zădărnicit conspirația lui Catilina ce viza răsturnarea guvernului și i-a executat rapid pe câțiva dintre conspiratori, anunțându-le dramatic moartea către mulțimea ce aștepta, cu un singur cuvânt: vixerunt („sunt morți”). Însă câțiva conspiratori proveneau din familii importante, iar rudele lor nu l-au iertat niciodată pe Cicero pentru că îi executase fără proces.
Ulterior, Cicero l-a susținut pe Pompei ca reprezentant al „guvernului legitim” în lupta sa împotriva acestuia din urmă și a supraviețuit triumfului lui Caesar doar pentru că marele Caesar și-a cruțat toți adversarii.
Însă după asasinarea lui Caesar, în care nu a avut nici un rol, Cicero i-a lăudat pe criminali, în timp ce ținea discursuri în Senat împotriva ambițiosului nestăpânit Marc Antoniu, care pretindea că este moștenitorul politic al lui Caesar.
Într-un discurs plin de patos, l-a învinovățit pe Marc Antoniu pentru toate necazurile Romei, numindu-l delapidator și criminal, desfrânat bețiv, care își petrecea timpul cu proscriși și prostituate. Mai rău, Cicero l-a subestimat foarte mult pe Octavian (viitorul Augustus), sugerând colegilor lui că „tânărului îi trebuiesc aduse laude și oferite distincții – ca apoi să ne descotorosim de el”. Când remarcile sale au ajuns la urechile lui Octavian, Cicero și-a mai câștigat un dușman de moarte. În 43 î.Hr., Marc Antoniu, Octavian și Lepidus au format o alianță împotriva asasinilor lui Caesar, folosindu-se de această ocazie pentru a curăța statul și de alte persoane indezirabile.
Numele lui Cicero a fost adăugat pe lista proscrișilor – în consecință, a fost deposedat de toate proprietățile și orice cetățean roman putea să îl ucidă fără să fie pedepsit de lege.
Cicero a refuzat să fugă din Italia, jurând dramatic: „Voi muri în țara pe care am salvat-o de atâtea ori”. S-a îndreptat spre sud pe mare, către moșia sa din Formiae, pe coasta Mediteranei, la aproape 145 de kilometri de Roma, dar servitorii săi, îngroziți de pericolul în care se afla, l-au forțat să se urce în lectică și să fugă. Dar era prea târziu. O trupă de soldați romani la prins pe drum și l-a lichidat pe venerabilul politician.
Capul și mâinile iau fost tăiate pentru a fi bătute în cuie în platforma oratorilor din Forumul din Roma, dar nu înainte ca soția lui Marc Antoniu, Fulvia, să îi înțepe limba cu o agrafă lungă, simbolizând minciunile pe care acesta le spusese despre soțul ei.
Tot la 7 decembrie:
1598: Se naște la Napoli sculptorul și arhitectul italian Giovanni Bernini.
1709: Pictorul peisagist olandez Meindert Hobbema moare la Amsterdam.
1837: Benjamin Disraeli își ține discursul inaugural în Camera Comunelor.
1941: Avioanele de război japoneze lansează un atac surpriză asupra bazei americane de la Pearl Harbor.
Geo Alupoae, critic de teatru
Legenda foto:
Foto1. „Furia lui Fulvia”, un tablou din 1692 de Gregorio Lazzarini, o înfățișează pe Fulvia cu capul tăiat al lui Cicero. Galeria de imagini Old Masters, Kassel, Germania
Foto 2. Pavel Svedomsky (1849 – 1904) Fulvia cu capul lui Cicero (detaliu)
Brutala moarte a lui Cicero,