În această zi a anului 49 î.Hr., Iulius Caesar a trecut, în fruntea uneia dintre legiunile sale, peste râul Rubicon, sfidând astfel Senatul Romei și încălcând Lex Cornelia Majestatis, care interzicea unui general să-și scoată armata din provincia în care era repartizat.

Adresându-se locotenenților săi cu puțin înainte de a face trecerea, Caesar a remarcat cu amărăciune: Alea iacta est. (Zarurile sunt aruncate.) A fost o declarație de război de facto împotriva Republicii Romane.

Rubiconul era un râu îngust situat la sud de Ravenna, care marca granița dintre Republică și provincia Galia Cisalpină, acum nordul Italiei. În ultimii nouă ani, Cezar fusese guvernator al acelei provincii și totodată al Galiei Transalpine, care se întindea pe o bună parte din Franța și Belgia de astăzi. Acolo a dus un război feroce cu triburile locale primitive, supunându-le în numele Romei.

Se spune că a cucerit 800 de orașe, înfrângând armate inamice de trei milioane de oameni în total, dintre care o treime fuseseră uciși, iar altă treime, vânduți ca sclavi. Dar acum, Senatul Roman, invidios pe succesele lui Caesar și temânduse de ambițiile sale, era hotărât să-l îngenuncheze. Prin urmare, i-au ordonat să cedeze comanda legiunilor și să se întoarcă la Roma ca un cetățean obișnuit.

Caesar știa că, în ciuda mărețelor sale înfăptuiri, o clică de senatori nu erau dispuși să-i acorde onorurile la care se credea îndreptățit, ba chiar doreau să-l distrugă. El era încredințat, și aproape sigur nu se înșela, că, de îndată ce va renunța la puterea pe care o deținea, dușmanii săi vor inventa acuzații împotriva lui, după care-l vor distruge sau chiar executa.

Unii l-au creditat pe Caesar cu motive mai înălțătoare – nevoia presantă de a reabilita statul roman șubrezit în urma proastei guvernări din partea unei nobilimi încăpățânate, care-și servea doar interesele proprii. Cei mai mulți sunt de acord cu ideea că el nu dorea deloc să declanșeze vreun război, nicidecum să creeze o dictatură, dar amorul propriu îi impunea să-i facă pe senatorii ingrați să-i recunoască meritele și să-l recompenseze, așacum făcuseră cu atâția generali destoinici în trecut.

Când Caesar a trecut Rubiconul, zarurile erau într-adevăr aruncate. Nu numai că acțiunea lui a declanșat un război civil de trei ani, dar a dus și la sfârșitul Republicii și la epoca împăraților romani. Mulți istorici o consideră cea mai mare realizare din istoria omenirii.

Un om, având în subordinea sa numai câteva legiuni și înarmat doar cu propriul geniu militar și ceea ce Pliniu cel Bătrân numea „agerimea înflăcărată a minții sale”, a cucerit cel mai mare și cel mai avansat imperiu pe care l-a cunoscut lumea.

În aceeași zi:

1475: Victoria lui Ștefan cel Mare, în bătălia de la Vaslui împotriva turcilor.

1645: Este executat William Laud, arhiepiscop de Canterbury.

1769: Se naște mareșalul francez Michel Ney.

1941: Președintele Franklin Roosevelt propune Congresului programul de împrumut și închiriere, prin intermediul căruia America va „împrumuta” distrugătoare și alte tipuri de echipament militar Marii Britanii.

Geo Alupoae, critic de teatru și impresar artistic la Teatrul Municipal „Matei Vișniec” Suceava