Louis René Edouard, cardinal de Rohan, a fost, în mod neîndoielnic, încet la minte, însă întâmplarea a făcut să fie capul uneia dintre cele mai bogate familii din Franța. La Paris, ca și el, locuia și o contesă, pe nume Jeanne de La Motte, prin ale cărei vene curgea sânge regal (descindea din Henric al II-lea), dar nu avea nici o lețcaie în buzunare. Jeanne a decis că l-ar putea escroca pe Rohan în avantajul ei.

Cu câțiva ani mai înainte, un bijutier parizian, pe nume Böhmer, lucrase un colier de diamante de o valoare și o vulgaritate ieșite din comun. Conținea 4.647 de pietre, în greutate totală de 2.800 de carate și, pus la gât, avea o lățime de 38 de centimetri. Din nefericire pentru Böhmer, chiar și extravagantei Maria Antoaneta prețul de 1.600.000 de livre i s-a părut exorbitant.

Și, astfel, Jeanne de La Motte a profitat de ocazie. Pretinzând că era mijlocitoarea reginei, i-a prezentat cardinalului de Rohan o serie de scrisori aparent semnate de Maria Antoaneta. De fapt, erau falsuri pregătite de iubitul lui Jeanne. În scrisori, lui Rohan i se cerea să achiziționeze colierul pentru regină, care, neavând la dispoziție suma respectivă, dorea să plătească în trei rate.

Regina îi cerea cardinalului (spuneau scrisorile) să fie girantul acestei sume foarte mari pe lângă bijutier. Jeanne de La Motte și-a desăvârșit înșelătoria punând-o pe o prostituată, acoperită cu un văl și deghizată în regină, să se întâlnească cu Rohan într-o seară, în grădinile de la Versailles.

Înghițind momeala, cardinalul a făcut aranjamentele pentru achiziționarea diamantelor și i le-a dat lui Jeanne, chipurile să i le ducă Mariei Antoaneta. Jeanne a demontat imediat colierul și a vândut pietrele.

Câteva luni mai târziu, a sosit scadența primei rate datorate bijutierului. Jeanne știa că era imposibil ca adevărul să nu iasă la suprafață, însă își făcuse calculul că înfumuratul și bogatul Rohan va prefera să plătească el însuși colierul decât să recunoască public faptul că fusese păcălit într-un mod atât de umilitor. Însă nu calculase și reacția bijutierului.

Când a aflat că fusese tras pe sfoară, acesta s-a dus imediat la regină, care l-a informat prompt pe soțul ei, Ludovic al XVI-lea.

În confuzia rezultată de aici, Ludovic și Maria Antoaneta au conchis că Rohan se folosise de numele reginei pentru a cumpăra diamantele pentru el. Rohan a fost arestat imediat, urmând să fie deferit Parlamentului pentru a fi judecat.

Procesul a fost scurt, Rohan recunoscându-și credulitatea mai curând decât vinovăția. „Mi-am folosit întreaga inteligență pentru a dovedi că sunt un prost”, a spus el. Parlamentul l-a crezut și, în seara zilei de 31 mai 1785, l-a achitat de toate acuzațiile.

Jeanne de La Motte nu a avut, însă, același noroc. Condamnată la închisoare pe viață, a fost biciuită și însemnată cu un „V” – de la „voleuse” (hoață). După doi ani, a fugit în Anglia, unde și-a trăit restul vieții scriind pamflete vulgare în care o acuza pe regină de crime imaginare, inclusiv de o relație amoroasă cu Rohan.

Pentru Maria Antoaneta, întreaga afacere a fost un dezastru. În ciuda dovezilor, opinia publică din Franța a înclinat să creadă că ea plănuise să cheltuiască o avere pe acele diamante și ura față de ea a continuat să crească.

Tot la 31 mai:

1594: Moare la Veneția pictorul italian Jacopo Tintoretto.

1672: Se naște Petru cel Mare al Rusiei.

1809: Moare compozitorul austriac Joseph Haydn.

1819: Se naște în Long Island poetul american Walt Whitman.

1902: Pacea de la Vereeniging pune capăt Războiului Anglo-Bur din Africa de Sud.

Geo Alupoae, critic de teatru.