Cartonașul galben – editorial. Despre spiritul de luptă și jocul cu balonul rotund
Se vorbește în ultima vreme despre spiritul de luptă și determinare în fotbalul românesc. Sunt lucruri folositoare și de dorit, dar dacă nu ai o pregătire fizică ireproșabilă și nu știi cu mingea, pot să ai spiritul lui Rambo și tot să nu reușești să fii în top.
Un exemplu modest este următorul, dacă adunăm cartonașele roșii luate de Steliano Filip, cu cele galbene primite de Răuță, putem să ne dăm lesne seama de valoarea, nu materială, a pierderilor.
Fotbalul românesc, și la nivel de club și la cel de națională duce lipsă de jucători de creație. Iar îmi vin în minte lucrurie simple cum ar fi tratarea cu superficialitate, de către strategii din fotbalul românesc, a unor jucători ca Sânmărtean sau Budescu.
În limbajul jocului cu balonul rotund există câteva categorii bine determinate, fotbaliștii, cei pe care eventual îi vedem pe micile ecrane, jucătorii de fotbal, pe care, eventual, îi vedem pe stadioane și purtătorii ilegali de ghete.
Fotbalul are niște legi simple, similare cu cele din viață, trebuie să știi când să taci și când să vorbești, trebuie să știi când să dai pas sau să spui pas, și când să iei o acțiune pe cont propriu.