Întrebare preliminară cu privire la obligația judecătorului de a analiza clauzele abuzive dintr-un contract de credit de consum.

Cum va deveni si irevocabila hotararea de la Galati?

Maine 30.10.2014 este ultimul termen pe reviziurea hotararii date de Tribunalul Galati in procesul de denominare.

Vezi aici

http://portal.just.ro/121/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=12100000000100051&id_inst=121

La termenul trecut Banca a solicitat acordarea unui termen ca nu stia dosarul desi se judeca de 3 ani.Instanta “Acordă termen la data de 30.10.2014 ora 10.00 pentru a da posibilitatea revizuientei prin reprezentanţi, să procedeze la studiul hotărârii supuse revizuirii şi pentru studiul cererii de intervenţie accesorie formulată de către Asociaţia Parakletos şi comunicată părţilor la acest termen de judecată“. Din practica Tribunalul Galati nu exista nicio decizie favorabila pe revizuire pe denominare.

Deci, daca tot suntem in “saptamana patimilor”cu alegerile de maine 30.10.2014, atunci ar trebuie sa stiti si aceste aspect despre denominare.

Mai nou in aceste procese de vreo 1 luna se declina de la judecatorii la tribunal.

In acesta perioada a paraut o decizie extreme de importanta: C-377/14 Radlinger și Radlingerová

INSTANTELE DIN ROMANIA SUNT OBLIGATE CA IN DOSARELE CU CREDITE BANCARE SI IFN-URI SA VERIFICE DIN OFICIU CLAUZELE ABUZIVE.

Judecătorul ceh se întreabă cu privire la obligațiile judecătorului de a analiza, din oficiu, clauzele abuzive dintr-un contract de credit de consum. (C-377/14 Radlinger și Radlingerová)

Ce se poate cere?

1. protecția consumatorilor IN TOATE DOSARELE

2. incompatibilitatea unei dispoziții interne care permite instanței de judecată să examineze autenticitatea, cuantumul sau clasificarea creanțelor rezultate din raporturi de consum numai în temeiul unei cereri incidente depuse de administratorul judiciar, de un creditor sau (conform limitărilor de mai sus) de debitor (consumator)

3. dispoziții interne care, în contextul legislației naționale privind procedurile de insolvență, limitează dreptul debitorului (consumatorului) de a solicita examinarea în instanță a creanțelor înregistrate de creditori (furnizori de bunuri sau prestatori de servicii) numai la cazurile în care este aprobată soluționarea situației de faliment a consumatorului sub forma descărcării de obligații și, în acest context, numai în ceea ce privește creanțele negarantate ale creditorilor, obiecțiile debitorului fiind în mod suplimentar limitate, în cazul creanțelor executorii recunoscute printr-o decizie a autorității competente, numai la posibilitatea de a declara că respectiva creanță a expirat sau s-a prescris

4. obligației instanței învestită cu examinarea creanțelor din cadrul unui contract de credit pentru consum de a analiza ex officio, chiar în absența unei obiecții din partea consumatorului, nerespectarea de către furnizorul de credit a cerințelor de informare și de a constata consecințele prevăzute de legislația națională sub forma anulării respectivelor dispoziții contractuale

5. efectul direct al directivei și atingerea adusă raportului orizontal dintre consumator și furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii

6. cuantumul „valorii totale a creditului”

7. problema cuantumurilor care sunt incluse ca „valori ale tragerii” în calcularea dobânzii anuale efective (DAE), în cazul în care contractul de credit garantează în mod oficial plata unui cuantum specific, dar în același timp se convine că, de îndată ce valoarea creditului este rambursată, creanțele furnizorului de credit cu titlu de comision pentru acordarea creditului și cu titlu de primă rată de rambursare a creditului (sau rate ulterioare) vor fi compensate într-o anumită măsură cu suma respectivă, astfel încât sumele compensate în acest fel nu sunt în realitate plătite niciodată consumatorului, sau în contul acestuia, ci rămân la dispoziția creditorului în întregime

8. includerea acestor cuantumuri, care în realitate nu sunt plătite, în cuantumul DAE

9. disproporționalitatea compensației mai sus descrise

10. obligația de a analiza efectul cumulativ al tuturor clauzelor privind penalității pentru a stabili dacă acestea sunt, fiecare în parte, abuzive indiferent dacă creditorul insistă de fapt ca acestea să fie plătite integral și indiferent dacă unele dintre acestea ar putea, din punctul de vedere al normelor legislației naționale, să fie considerate nule

11. obligația de a lua în considerare numai cuantumul total al penalităților solicitate în realitate și care pot fi solicitate

12. anularea tuturor penalităților sau doar a unora dintre acestea

13. criteriile aplicabile în aprecierea acestei situații.

Dispoziții incidente:

articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, coroborat cu articolul 22, alineatul (2) din Directiva 2008/48/CE privind contractele de credit pentru consumatori; articolul 10 alineatul (2) din Directiva privind contractele de credit pentru consumatori punctul 1 litera (e) din anexa la Directiva privind clauzele abuzive

Articol scris de avocat COLTUC MARIUS COLTUC

Avocat specializat consumatori