În această zi, la un interval de 12 ani (1697, 1709), prințul Eugen de Savoia, unul dintre cei mai mari generali ai Europei, a câștigat două din cele mai importante bătălii ale sale. De departe, cea mai importantă a fost prima, de la Zenta, când Eugen avea numai treizeci și patru de ani și primise de scurt timp comanda armatei imperiale austriece.

Încă de la mijlocul secolului al XVI-lea, turcii amenințaseră Austria și ajunseseră nu o dată sub zidurile Vienei. Mulțumită marii victorii austriece de la Viena, din 1683, turcii se retrăseseră în Balcani, însă amenințarea rămăsese prezentă.

În 1697, împăratul austriac Leopold I i-a ordonat cu hotărâre lui Eugen să-i atace pe turci, într-o încercare de a pune capăt amenințării permanente. În această zi, Eugen a prins din urmă armata sultanului Mustafa al Iilea în apropiere de Zenta (din actuala Iugoslavie), unde Dunărea se întâlnește cu Tisa.

Descoperind că Mustafa traversase deja Tisa cu artileria (își lăsase infanteria pentru moment pe celălalt mal), Eugen a ordonat atacul imediat, cu toate că trupele sale erau cu mult mai reduse numeric decât cele ale turcilor.

Fără tunuri, soldații turci erau complet neajutorați. Mulți au rupt-o la fugă, cuprinși de panică, iar ienicerii răsculați (soldați de elită care erau răpiți de mici din familiile lor creștine și erau apoi convertiți la islam) l-au asasinat pe generalul turc pe câmpul de luptă. După încheierea măcelului, la ora 10 în aceeași seară, 20 000 de turci zăceau morți și alți 10 000 se înecaseră în râu, încercând să se salveze. Pierderile austriecilor se ridicau la numai 300 de soldați uciși.

Victoria a fost uriașă, iar prin tratatul de pace care a urmat, împăratului austriac i-au fost cedate întreaga Ungarie și Transilvania. Zenta a fost prima victorie importantă a lui Eugen.

Exact 12 ani mai târziu, în 1709, Eugen și ducele de Marlborough sărbătoreau alt triumf major, de această dată împotriva francezilor, la Malplaquet. Cu toate că a fost, fără îndoială, o victorie pentru austrieci și englezi (în final, francezii s-au retras), este greu de spus că a fost glorioasă, aliații suferind pierderi totalizate la 24 000 de soldați, față de cele numai 12 000 ale francezilor.

După bătălie, comandantul francez învins, ducele de Villars, îi scria regelui său, Ludovic al XIV-lea: „Dacă Dumnezeu ne-ar mai da încă o asemenea înfrângere, dușmanii noștri ar fi distruși”.

Iar Războiul de Succesiune spaniol, pentru care s-a dat această bătălie, a continuat încă cinci ani.

Tot la 11 septembrie:

1297: Rebelul scoțian William Wallace îi înfrânge pe englezi în bătălia de la Stirling Bridge.

1855: În cursul Războiului Crimeii, orașul rus Sevastopol cade în mâinile trupelor britanice, franceze și piemonteze, după un asediu de aproape un an.

1885: Se naște scriitorul englez D.H. Lawrence.

Geo Alupoae, critic de teatru.