România a pierdut meciul de deschidere la Campionatul European din Franța, fiind învinsă de țara gazdă cu 2-1. Spre bucuria suporterilor români, care au fost obișnuiți de naționala lui Iordănescu cu fotbal cu ”lingurița”, de această dată echipa s-a autodepășit și a arătat că știe jocul și s-a ridicat la nivelul grupării din Hexagon.
Cineva spunea că era păcat să mergem peste gazdele noastre care ne-au primit la castel, ne-au dat ”foaie gras” și ne-au apărat cu ”legionarii” și să-i și învingem. Nu prea merge explicația pentru ca în cazul în care veneau ei în Românica, noi în ospitalitatea noastră îi lăsam pe messieurs să ne bată și la final le mai dădeam și ceva mici … mici, adică ”petit”.
Fotbalul este totuși un joc și are regulile lui. Să ne întoarcem la partea tehnică și să vedem cum au arătat cele două goluri pe care ni le-au marcat francezii. Dacă ne referim la golul victoriei înscris de Payet, acesta este unul fabulos și să fiți convinși că dacă îl mai punem de 10 ori să o dea în același loc cu stângul nu reușește. Golul marcat de ”cocoșii galici” se înscrie în istoria punctelor absolut colosale primite de România, gen Milan Osterc în partida Slovenia – România din 2001, jucător care nu mai dăduse gol în viața lui la națională. Am stat puțin și ne-am gândit și la toate ghinioanele pe care le-au avut francezii, teroriști, inundații, greve, doar Dumnezeu a pus cu ”mâna” mingea acolo unde nu s-a șters praful în poarta lui Tătărușanu.
Trecând la primul gol primit de România în meciul cu Franța acesta a fost unul cel puțin ciudat. În primul rând el a fost precedat de un fault la portar, fault care să fim sinceri nu s-a observat în ”fierbințeala” jocului, însă la reluare el a fost absolut clar. Totuși, acest gol se aliniază în seria celor primite de Prunea de la Kenneth Anderson la Mondialul din 1994 sau cel luat de Stelea de la Dugarry la Euro 1996. Nu mergem mai departe și spunem că dacă în poarta României era Sidac, sau Petcu sau Gică Voinea, mingea este posibil să fi ajuns în plasă, dar cu greu, însă Giroud sigur era în lumea viselor după această fază sau avea cel puțin un ochișor de altă culoare.
Ce a rămas după meciul Franța – România este atmosfera incredibilă realizată de suporterii români la Paris, susținerea generală din țară și faptul că jucătorii români nu au fost ”găini” în fața ”cocoșilor galici”. Să sperăm că echipa noastră va evolua cu aceeași ambiție și în disputele cu Elveția și Albania, iar norocul să fie de ceastă dată de partea noastră.