Nu există criterii legale pentru determinarea daunelor morale suferite ca
urmare a pierderii unei persoane apropiate, traumele create în această
situaţie fiind incomensurabile. Practica judiciară în materie este, însă,
constantă în sensul că daunele morale nu reprezintă o reparare a
prejudiciului, ci ele au rolul de a compensa respectivul prejudiciu.
Astfel, daunele morale acordate urmăresc să asigure părţii vătămate o
alinare în condiţii de viaţă mai confortabile, să permită acesteia ca, la
un moment dat, să poată realiza un transfer de afectivitate.

Sumele acordate cu titlu de daune morale nu trebuie să reprezinte o
îmbogătire fără justă cauză, ci ele trebuie să aibă caracter compensatoriu
pentru o suferinţă certă, rezultată din producerea riscului asigurat.

Conform art. 50 alin.3 din Legea nr.136/1995, şi soţul şi copilul minor al
persoanei vinovate de producerea accidentului au dreptul la repararea
prejudiciului suferit prin acordarea de daune materiale şi morale.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A V-A CIVILĂ,

DECIZIA CIVILĂ NR. 16 din 17.01. 2012)

Citiţi mai mult:
http://legeaz.net/spete-penal/daune-morale-criterii-de-determinare-16-2012

Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au apreciat (în cuprinsul
Deciziei nr. 2356 din 20 aprilie 2011 pronunţată în recurs de Secţia de
contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
având ca obiect obligarea unei autorităţi publice la plata de daune
morale) că, daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă
existenţei fizice a persoanei, integrităţii corporale şi sănătăţii,
cinstei, demnităţii şi onoarei, prestigiului profesional, iar pentru
acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei autorităţii,
ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care
solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea
prejudiciului şi legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta
autorităţii.

Despăgubirea pentru prejudicii nepatrimoniale
Prejudiciile nepatrimoniale denumite și daune morale sau prejudicii
extrapatrimoniale sau nepecuniare, reprezintă acele consecințe
dăunătoare cu conținut neeconomic și care rezultă din atingerile și
încălcările drepturilor personale nepatrimoniale.
Având în vedere caracterul neeconomic al acestui tip de prejudiciu,
determinarea despăgubirilor cuvenite persoanei prejudiciate va viza doar
efectul compensatoriu şi nu va încerca prețuirea valorii nepatrimoniale
lezate, dreptul la viață şi sănătate fiind inestimabile și incontestabile.

Persoanele care au vocație la despăgubiri
Pentru o mai rapidă regularizare pe cale amiabilă a pretențiilor de
despăgubire, s-au avut în vedere prevederile art. 1391 Cod Civil care
instituie o prezumție privind existența prejudiciului moral pentru
anumite categorii de persoane. Astfel, în caz de deces, la regularizarea
pretențiilor pe cale amiabilă, durerea încercată prin moartea victimei,
va putea fi prezumată pentru descendenţii și ascendenții direcți (de
gradul I) ai defunctului, fraţii/surorile precum şi soţul/soția acestuia,
până la proba contrarie. În cazul prejudiciilor morale ca urmare a
vătămării corporale, s-a considerat că vocația la despăgubire aparține
doar persoanei care a suferit efectiv respectivele vătămări. Totodată,
mai trebuie reținut că datorită caracterului său strict personal,
transmisibilitatea succesorală a dreptului la acțiune pentru repararea
prejudiciului moral rezultat în urma vătămării integrității corporale ori
a decesului persoanelor, este inadmisibilă.

Nivelul mediu al prejudiciului moral și al compensațiilor cuvenite
Pe baza acestui studiu/ghid, s-a urmărit determinarea unui nivel mediu
al prejudiciului moral suferit, nefiind însă exclusă posibilitatea ca
despăgubirile acordate să poată fi individualizate, adică majorate sau, după
caz, diminuate funcție de particularitățile fiecărui caz în parte și a
probelor existente. În cazul în care se dorește majorarea, respectiv diminuarea,
cuantumului compensațiilor în raport cu nivelul mediu prezumat, sarcina
probei ar trebui să revină părții care propune respectiva ajustare, deviere de
la media prezumată. Nivelul mediu al despăgubirilor este determinat global
pentru toate tipurile/formele/categoriile/subcategoriile prejudiciului
moral, cum ar fi cel de agrement, cel estetic, cel afectiv etc.

Actualizarea nivelului mediu al despăgubirilor
Pentru ca aplicabilitatea ghidului/studiului și a metodelor de soluționare
recomandate prin ghid să fie posibilă pe un interval de timp mai mare
s-a dorit ca rezultatele obținute inițial să poată fi ajustate, funcție de
evoluția economiei naționale și a nivelului de trai al populației, prin
corelare cu un anumit indicator, care poate fi determinat obiectiv prin
intermediul sau la nivelul Institutului Național de Statistică. Astfel, s-a
considerat că percepția victimelor asupra sumelor primite cu titlul de
despăgubiri, pentru alinarea prejudiciului moral suferit, se conturează
prin raportare la veniturile generale obținute din muncă, dar mai ales
la nivel general/colectiv.