Societatea românească este profund rasistă. Sărăcia în rândul romilor este efectul unei exploatări de sute de ani.

Dacă unii dintre romi sunt săraci sau nu au mers la şcoală, nu are legătură cu tradiţiile şi cultura etniei sale, ci cu faptul că romii au fost victimele unei exploatări îndelungate. Romii au fost sclavi timp de sute de ani, ori consecinţele acestui fenomen se văd şi astăzi în disparităţile socio-economice dintre romi şi neromi.

După admiterea României în UE a devenit foarte greu să dialogăm cu reprezentanţii instituţiilor publice. Atunci, în miezul problemelor, luam acţiunile şi atitudinile lor rasiste, violente, paternaliste ca pe nişte realităţi date, normale, imposibil de schimbat. Acum, uitându-mă înapoi, realizez cât de mult avem de lucru pentru a moderniza societatea şi instituţiile româneşti în spiritul respectului şi drepturilor tuturor oamenilor.

Robia ţiganilor a durat mai mult de 5 secole în Moldova şi Valahia şi a contribuit seminificativ la situaţia romilor de astăzi. Azi, 20 februarie (8 februarie după calendarul iulian), se împlinesc 162 de ani de la ceea ce Mihail Kogălniceanu considera a fi un act pentru înlăturarea „păcatele(lor) lor şi ale părinţilor lor de a fi fost ani lungi stăpânI pe suflete de ţigani“.

Perioada lungă de robie a lăsat o amprentă vizibilă pe majoritatea comunităţilor de romi. Robia a însemnat separarea romilor pe sălaşe de robi, fiecare cu o anumită profesie, ceea ce a contribuit azi la formarea subgrupurilor de romi divizate pe criteriu profesional (lăutari, căldărari, fierari, spoitori, ursari, rudari etc).

Practic, neamurile de romi, din cauza/datorită robiei, sunt atât de diverse astăzi, fiind imposibilă o caracterizare unitară a romilor. Etnia romilor reprezintă o cupolă etnică sub care sunt identificate o serie de grupuri care, se presupune, că au o origine comună. Economia informală şi resursele marginale sunt alte efecte directe al perioadei de 500 de ani de robie. Romii, deşi apreciaţi pentru diversitatea meşteşugurilor pe care le practicau, au rămas în afara sistemelor economice din spaţiul românesc, nefiind deţinători de pământ, ci furnizori de resurse pentru agricultura rurală, scule şi instrumente, obiecte de cult, muzică etc.

Am tot căutat o explicație de ce rromii nu au simțul istoriei , fiind doar un grup ambulant.

Iisus, kant și Nicolae Gheorghe sunt de părere că un popor, o persoană, poate rămâne imatur până moare, dacă nu are curajul sau puterea să-și asume maturitatea. Recunoașterea spirituală, ca memorie , conștiință, știm de la Țiganiada încoace că trebuie să depășească simțurile, bulimia poftelor, dorințelor, pentru a putea gândi logic.

Destinul rrom va depinde de ce energii aleg:puterea psihicăa maturizării (conȘtiința sau puterea fizică a tinereții (hormonii)).

După admiterea României în UE a devenit foarte greu să dialogăm cu reprezentanţii instituţiilor publice. Atunci, în miezul problemelor, luam acţiunile şi atitudinile lor rasiste, violente, paternaliste ca pe nişte realităţi date, normale, imposibil de schimbat. Acum, uitându-mă înapoi, realizez cât de mult avem de lucru pentru a moderniza societatea şi instituţiile româneşti în spiritul respectului şi drepturilor tuturor oamenilor.

Combaterea rasismului… mai ales în România, pare un deziderat. Rolul activișilor civici, este de a analiza critic politicile, programele pentru romi sau cele generale care ar trebui să includă romii. Noi explorăm şi propunem noi moduri de gândire în creionarea acestor documente, mai ales că politicile adoptate în ultimii 25 de ani nu par să funcţioneze. Sigur că superficialitatea şi dezinteresul în implementare constituie cauze principale. Mai mult decât atât, multe dintre aceste texte de politică publică includ multe activităţi creionate, nu pe baza nevoilor romilor, ci prin prisma prejudecăţilor şi rasismului celor care le-au scris şi a unei societăţi construite din prisma canoanelor majorităţii. Ideea asta a integrării romilor în societate este oarecum ambiguă. Asta pentru că problema nu este că romii nu sunt „civilizaţi” îndeajuns încât să se modernizeze (cum sugerează ideea de integrare), ci faptul că rasismul şi acţiunile discriminatorii curente, pe fondul neasumării naţionale a politicilor trecutului, a unei istorii a urii împotriva romilor,  nu sunt luate în considere în crearea politicilor publice. În mod logic, nu putem combate rasismul ţintând numai victimele, în cazul nostru romii, ci schimbând societatea, legile şi politicile publice opresive.

Cred că mulţi tineri romi din familii foarte, foarte sărace, mai ales din mediul rural, nu au nicio şansă să ajungă să acceseze programele de studii universitare. De aceea este nevoie de o serie de programe care să ţină cont de problemele diferite, dar care se intersectează, ale copiilor şi tinerilor romi şi neromi din zone marginale, izolate. Apoi, în general, educaţia românească lasă de dorit, de la calitatea slabă până la plata infimă a profesorilor.

Evident că toate aceste lucruri afectează sau dublează lipsa de oportunităţi a tinerilor romi. În ceea ce priveşte modul în care a fost conceput sau mai degrabă prezentat acest program de integrare al rromilor prin alocarea de locuri speciale, am critici serioase. Românii de rând, la fel ca intelectualii şi chiar tinerii romi, cred că un astfel de program a fost oferit romilor pentru că sunt săraci, needucaţi şi neperformanţi. Greşit. Astfel de programe, fie ele în România, Serbia sau Statele Unite ale Americii constituie practic una dintre modalităţile de a recupera pierderi cauzate de greşelile şi atrocităţile istoriei minorităţilor pe anumite teritorii. Mulţi tineri români sunt beneficiarii sclaviei instituţionalizate care a durat aproape 500 de ani pe teritoriile României, strămoşii lor beneficiind economic din exploatarea străbunicilor tinerilor romi ai zilelor noastre. Faptul că mult mai mulţi romi, procentual vorbind, nu îşi permit un acoperiş deasupra capului, electricitate, hrană şi nu au părinţi educaţi, nu este un rezultat al culturii şi tradiţiilor rome, ci al exploatării romilor de-a lungul istoriei.

Şi sigur că vor fi cititori, unii intelectuali renumiţi, care îşi vor da ochii peste cap, după ce vor vedea acest argument  însă trebuie să începem să citim, să discutăm şi să înţelegem traumele trecutului, exploatarea grupurilor fără putere, rasismul şi privilegiul majorităţii, în afara carapacei propriilor preconcepţii şi idei.

Faptul că mult mai mulţi romi, procentual vorbind, nu îşi permit un acoperiş deasupra capului, electricitate, hrană şi nu au părinţi educaţi, nu este un rezultat al culturii şi tradiţiilor rome, ci al exploatării romilor de-a lungul istoriei.

Aş vrea să pot să spun că societatea românească nu este rasistă nu, dar este rasistă în profunzimea ei, de la modul în care sunt trataţi romii şi alte grupuri minoritare în societate, reprezentarea dezumanizantă a romilor în literatură, în media şi în general în spaţiile publice şi până la formele de rasism structural, inclusiv segregarea copiilor romi în şcoli, segregarea în maternităţi, violenţa poliţiei etc. În plus, aşteptarea ca elitele, marii intelectuali ai României, să aibă o înţelegere mai profundă asupra rasismului îndreptat împotriva romilor de sute de ani este o iluzie. Spre surprinderea sau mai degrabă neînţelegerea mea, nu este nici ruşinos (spre deosebire de alte ţări), ba e chiar acceptabil şi fără repercursiuni negative (cu excepţia unor amenzi nesemnificative impuse de CNCD) să demonizezi, abrutizezi, distanţezi, abuzezi romii şi alte grupuri minoritare. Nu numai că nu e ruşinos să ai păreri negative despre romi, dar cei care au păreri genuin pozitive sau neutre sunt priviţi cu suspiciune, părând că afişează doar un discurs al corectitudinii politice. Nu există o sancţiune morală, o dezbatere naţională informată şi matură despre rasismul îndreptat împotriva romilor. Societatea românească este rasistă în profunzimea ei.

Am început să fac analiză critică a literaturii academice despre romi şi articolele din România sunt printre cele mai rasiste. Adică nu vorbim aşa de prejudecăţi implicite, ci de argumente, mai bine zis afirmaţii, dezonorante şi fără nicio bază ştiinţifică. De multe ori mă întreb cum de ajung să fie publicate. Dar se poate şi probabil că vom vedea o schimbare pozitivă, în spiritul dreptăţii şi diversităţii, la nivelul societăţii româneşti la un moment dat. Totuşi, este fascinant şi de învăţat cum au reuşit romii de la o generaţie la altă să rămână umani, neostili şi, din păcate, chiar şi obedienţi şi subordonaţi  faţă de opresor.

Este extraordinar cum şi-au sacrificat vieţile în războaie, au bucurat românii cu meşteşugurile, muzica şi arta lor şi continuă să iubească România, chiar şi prin simplul tremur la meciurile României de fotbal, cu toate că au conştiinţa injustiţiilor la care au fost şi vor continua să fie supuşi mult prea des în ciuda dovezile lor repetate de umanitate.

De remarcat că tinerii rromi sunt tot mai naivi și ignoranți  și devin părinșți și mai naivi  , iar cei merituoși se refugiază în alte  culturi. A le vorbi rromilor despre solidaritate , unitate e cum ai cțnta surzilor de jale sau ai face videochat cu orbii. Dacă ar fi și muți…!La rromi prioritar bests corpul (formafocul pasiunii tinereții este mai presus de nostalgia copilăriei sau asumarea maturității este în agonie și prăbușire, nu mai există nici o opoziție, nici o viziune alternativă, doar mici miș-mașuri, mai ales la nivel local. Din ce se vede, se continuă abandonarea poporului rrom de către elitele progresiste, (alungate în alte culturi) , de aceea lăsat de izbeliște s-a sălbăticit.. Degeaba reformăm structura, dacă nu schimbăm fondul mentalităților ei învechite.

Fără Matrie/Patrie, în unele state rromii sunt un copil de suflet, în altele un bastard. Europa-orfelinat, ghetou și pușcărie!

Prof. Dimitriu Lucian,

Inspector școlar pentru problemele educaționale ale rromilor, Inspectoratul Școlar Suceava