451 d.Hr., Bătălia de la Châons – „Toți au membre îndesate, puternice, gâturi groase și sunt monstruos de urâți și diformi, încât ai putea să-i crezi niște bestii cu două picioare… Prin înfățișarea lor înfiorătoare inspirau o mare frică… Își făceau dușmanii să fugă îngroziți pentru că arătau fioros și aveau, ca să spun așa, un fel de gâlmă fără formă, nu cap, cu niște găvane mai curând, nu ochi… Asemenea bestiilor lipsite de rațiune, habar nu au de diferența dintre bine și rău”.

Așa îi descria un istoric contemporan pe hunii lui Attila, în secolul al -V-lea. Cu toate că originile lor sunt incerte, probabil că hunii erau un popor asiatic numit Hsung-nu, barbari de o asemenea ferocitate, încât, cu șase secole înainte, chinezii construiseră Marele Zid tocmai ca să se apere împotriva lor.

Attila însuși era scund și îndesat și avea o barbă țepoasă care îi împodobea capul anormal de mare. Devenise unul dintre regii hoardei sale mongole în 433, împărțind tronul cu fratele său, Bleda. Însă, în 445, l-a ucis pe Bleda ca să domnească singur.

Împărat al Imperiului Roman de Apus la acea vreme era Valentinian al III-lea, care, în mod normal, plătea un tribut anual tribului lui Attila ca să-l țină la distanță de ținuturile sale. Însă, în anul 450, sora sa Honoria l-a implorat pe Attila să o salveze de la o căsătorie pusă la cale de Valentinian, trimițându-i acestuia, în semn de bună-credință, inelul ei. Imediat, Attila a declarat că Honoria este soția lui, cu jumătate din imperiul lui Valentinian în chip de zestre.

La începutul anului 451, Attila a condus o numeroasă armată nomadă, formată, în principal, din arcași călare, peste fluviul Rin și a distrus toate orașele întâlnite în cale: Reims, Metz, Amiens, Beauvais, Köln, Strasbourg.

Distrugerile pe care le-a lăsat în urma sa îi justificau lauda că „pe unde trece calul meu, nu mai crește iarba”. Chiar și Parisul s-a aflat în pragul nimicirii, fiind salvat ca prin minune de intervenția Sfintei Geneviève, ale cărei rugăciuni i-au inspirat pe locuitori să apere zidurile orașului. La fel a scăpat și Orléans de la distrugere, când episcopul său, Anianus (ulterior Sfântul Aignan), a refăcut crenelurile sfărâmate ale orașului purtând relicve sfinte în jurul lor.

Având o armată călare, Attila se folosea mai curând de viteză, de elementul surpriză, de mobilitate și mai presus de toate acestea, de cruzime decât de strategii militare. Cruzimea hunilor și a lui Attila însuși era extraordinară, chiar și pentru acele vremuri, în condițiile în care Imperiul Roman de Apus se îndrepta către pieire.

Însă, în cele din urmă, romanii și aliații lor de odinioară, vizigoții, și-au unit forțele sub comanda generalului roman Aetius, pentru a-l înfrunta pe acest așa-numit „Bici al lui Dumnezeu”. Cele două armate s-au întâlnit în ziua de 20 iunie 451, pe câmpurile din apropiere de Châlons, în ceea ce astăzi este cunoscut sub numele de Ținutul Șampaniei, în Franța. Attila a dat tonul luptei, îndemnându-și oamenii: „Retezați tendoanele, să cadă membrele; hăcuiți oasele, să le cadă corpurile. Hunii mei, stârniți-vă turbarea și lăsați-vă furia să vă stăpânească, ca-n vremurile de demult!”.

Bătălia a durat toată ziua, un măcel cumplit de ambele părți. La apus, vizigoții au străpuns în sfârșit flancul dușmanului, amenințând centrul hunilor și fiind foarte aproape să le ucidă conducătorul. Attila a fost forțat să se retragă, după prima și singura înfrângere din cariera lui de jefuitor.

Îngrozitorul Attila a mai trăit doar un an, petrecându-și acest timp jefuind Italia. Însă Bătălia de la Châlons a răsturnat situația, salvând o mare parte a Europei de ravagiile provocate de huni. De asemenea, înfrângerea lui Attila a amplificat enorm prestigiul Bisericii de la Roma, care și-a asumat mare parte din meritul pentru rezistența în fața păgânilor huni la Paris și Orléans.

Atât de mare a fost teroarea inspirată de Attila, încât acesta apare în legende franceze, italiene și scandinave. Este prezent și în Nibelungenlied (Cântecul Nibelungilor) – sub numele de Etzel, în timp ce, în epopeile islandeze, poartă numele de Atli.

Tot la 20 iunie:

1791: Ludovic al XVI-lea și Maria Antoaneta fug din Paris – „fuga la Varennes”.

1923: Este asasinat liderul revoluționar mexican Pancho Villa.

1995: Moare, la Paris, Emil Cioran.

 

Geo Alupoae, critic de teatru.

Cum a fost salvată Europa de hunul Attila, 10.0 out of 10 based on 1 rating
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
Cultural
SAV-COM Suceava
Jidvei - vinuri albe romanesti de calitate
Jidvei - vinuri albe romanesti de calitate
A.I.T.I. Imobiliare Suceava
General Construct - Anunturi angajare
Aeroportul International Stefan cel Mare Suceava
REVINE Suceava
Hornar de Bucovina
Locuri de munca in Romania
ROMFOUR - Transport international de persoane colete - auto pe platforma
Loial Impex Suceava