Spălarea banilor a devenit o sintagmă la modă care acoperă în accepţiunea publică o serie largă de infracţiuni.

CE ESTE SPALAREA BANILOR?

Spalarea banilor este activitatea prin care infractorul incearca sa ascunda originea si posesia reala a veniturilor provenind din activitati infractionale.
Pentru a se bucura de roadele acestor activitati ilicite, fie ca este vorba de trafic cu droguri, trafic de arme, contrabanda, bancruta frauduloasa sau înselaciune în domeniul financiar-bancar, infractorii trebuie sa gaseasca o cale pentru a ascunde sau disimula natura ilicita a câstigurilor lor si a le insera in circuitul financiar legal.

Daca este încununata cu succes, aceasta activitate va permite spalatorilor de bani mentinerea controlului asupra acestor venituri si, eventual, le va oferi o aparenta legala pentru sursa lor de venit. Spalarea banilor este un proces prin care se da o aparenta de legalitate unor profituri obtinute ilegal de catre infractori care, fara a fi compromisi, beneficiaza ulterior de sumele obtinute.

Este un proces dinamic, în trei etape, care necesita în primul rând – miscarea fondurilor obtinute în mod direct din infractiuni; în al doilea rând – ascunderea urmelor banilor pentru a se evita orice tip de investigatie; în al treilea rând – a disponibiliza banii pentru infractori, ascunzându-se din nou originea ocupationala si geografica a fondurilor.

Definitie – Legea nr.656/2002 (Articolul1 lit. a):
Prin spalarea banilor se întelege infractiunea prevazuta la Articolul 23.
• Infractiuni prevazute la Articolul 23 (paragraf 1):
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând ca provin din savârsirea de infractiuni, în scopul ascunderii sau al disimularii originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a savârsit infractiunea din care provin bunurile sa se sustraga de la urmarire, judecata sau executarea pedepsei;
b) ascunderea sau disimularea adevaratei naturi a provenientei, a situarii, a dispozitiei, a circulatiei sau a proprietatii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând ca bunurile provin din savârsirea de infractiuni;
c) dobândirea, detinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând ca acestea provin din savârsirea de infractiuni.
•        Persoanele fizice si juridice prevazute de Articolul 8:
a) bancile, sucursalele bancilor straine si institutiile de credit;
b) institutiile financiare;
c) societatile de asigurari si reasigurari;
d) agentii economici care desfasoara activitati de jocuri de noroc, amanet, vânzari-cumparari de obiecte de arta, metale si pietre pretioase, dealeri, turism, prestari de servicii si orice alte activitati similar care implica punerea în circulatie a valorilor;
e) persoanele fizice si juridice care acorda asistenta de specialitate juridica, notariala, contabila, financiar-bancara, cu respectarea dispozitiilor legale privind secretul profesional;
f) persoanele cu atributii în procesul de privatizare;
g) oficiile postale si persoanele juridice care presteaza servicii de transmitere de bani, în lei sau în valuta;
h) agentii imobiliari;
i) trezoreria statului;
j) casele de schimb valutar;
k) orice alta persoana

DIFERENTA DINTRE SPALARE DE BANI SI TAINUIRE

Definitiile infractiunilor de spalate de bani si tainuire

Art. 29 din Legea 656/2002 privind combaterea spalarii banilor:
„Constituie infractiunea de spalare a banilor si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani: a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscand ca provin din savarsirea de infractiuni, in scopul ascunderii sau al disimularii originii ilicite a acestor bunuri ori in scopul de a ajuta persoana care a savarsit infractiunea din care provin bunurile sa se sustraga de la urmarire, judecata sau executarea pedepsei;
b) ascunderea ori disimularea adevaratei naturi a provenientei, a situarii, a dispozitiei, a circulatiei sau a proprietatii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscand ca bunurile provin din savarsirea de infractiuni; c) dobandirea, detinerea sau folosirea de bunuri, cunoscand ca acestea provin din savarsirea de infractiuni.”

Art. 270 Cod penal – Tainuirea: „(1) Primirea, dobandirea, transformarea ori inlesnirea valorificarii unui bun, de catre o persoana care fie a cunoscut, fie a prevazut din imprejurarile concrete ca acesta provine din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, chiar fara a cunoaste natura acesteia, se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani sau cu amenda…”

Cele trei etape ale infractiunii de spalare de bani
Asa cum am aratat mai sus, ca mod de savarsire al faptelor, conteaza proveninenta banilor. Una e sa cumperi, de exemplu, un autoturism de lux cu bani negri proveniti din furt, trafic de droguri, evaziune fiscala etc. si alta e sa cumperi un autoturism de furat, dar cu bani castigati cinstit, din salariu sau alte surse licite de venit.

In instantele din Romania nu exista o practica constanta in privinta incadrarii juridice a celor doua fapte, unii magistrati opinand spre spalare de bani, iar altii spre tainuire, recunoscandu-se insa ca „fiind o infractiune de rezultat, infractiunea de spalare a banilor prezinta incontestabile asemanari cu infractiunea de tainuire.”.

Daca despre elementul material al infractiunii de tainuire se conchide ca acesta consta in „primirea, dobandirea sau transformarea unui bun”, despre infractiunea de spalare a banilor, specialistii in domeniu vorbesc despre existenta obligatorie a trei etape:

Etapa 1 – infractorul obtine fonduri ca rezultat a unor infractiuni, ascunde urmele/originea veniturilor ilicite pe care vrea sa le introduca in circuitul financiar sub o aparenta de legalitate, de natura sa evite anchetarea naturii fondurilor;
Etapa 2 – infractorul dirijeaza fondurile obtinute in mod ilicit pentru cumpararea de bunuri si servicii, urmarind in acest fel sa le dea o aparenta legitima;
Etapa 3 – dupa ce a trecut prin primele doua etape, spalatorul de bani trece fondurile in circuitul economic legal, le poate transforma, schimba proprietatea.

Exemplu
Exemplificând, am arătat că furtul unei sume de bani, primirea unei sume de bani cu titlu de mită sunt acte materiale ce implică o dobândire[15]. Dacă nu se încearcă reintroducerea acestor sume de bani în circuitul financiar, prin orice act de natura a facilita disimularea provenienţei, nu suntem în prezenţa infracţiunii de spălare a banilor. Nu s-ar putea spune că sustragerea unei sume de bani care are drept consecinţă o împosedare, altfel spus o dobândire a unei sume de bani din săvârşirea infracţiunii de furt întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, în varianta normativă prevăzută în art. 29 alin. 1 lit. c din  Legea nr. 656/2002.

Dacă se dobândeşte cu titlu de mită un apartament, un autohevicul, nu suntem în prezenţa infracţiunii de spălare a banilor dacă beneficiarul le înregistrează pe numele său, plăteşte taxe, impozite, etc. Fireşte, produsul infracţiunii este supus confiscării speciale. Dacă cel ce dobândeşte aceste bunuri cu titlu de mită, cerând, în prealabil mituitorului să le deghizeze sub forma unei donaţii pe numele altei persoane, obiectul mitei aflându-se, însă, la dispoziţia mituitorului, suntem în prezenţa unei infracţiuni de spălare a banilor în variantele normative prevăzute în art. 29 alin. 1 lit. b), c) din  Legea nr. 656/2002.
Noi am mai arătat că numerarul poate fi plasat cu ocazia încheierii unor contracte de leasing financiar, spălătorii de bani putând obţine dreptul de a folosi o proprietate cu eliminarea riscului sechestrării sau confiscării acesteia, în caz că activităţile lor infracţionale sunt descoperite de autorităţi. În plus, infractorii încasează la încetarea efectelor contractului de leasing cec-uri cu titlu de rambursare a sumelor de bani cuvenite oferind tranzacţiei o aparenţă de legitimitate[16]. Nu trebuie să excludem ab initio necesitatea investigării infracţiunii de spălare a banilor sau eluda obligaţia luării măsurilor asigurătorii.

Avocat COLTUC MARIUS VICENTIU