O întrebare de al cărei răspuns depinde mult mântuirea fiecăruia dintre noi. Spun asta deoarece majoritatea faptelor, bune sau rele, trec inițial prin minte până a deveni fapte sau vorbe.

În privința controlului gândurilor sunt consemnate în scris multe afirmații pline de înțelepciune, adevăruri cristalizate în timp prin experiența creștinilor ce s-au preocupat de mântuirea lor. Multe volume ale Filocaliei ating, printre altele, și acest important aspect (e.g. volumul II al Filocaliei conține și scrierea lui Isaia Pustnicul – ,,Despre păzirea minții în 27 capete’’; volumul VII conține un subcapitol al Sf. Grigorie Sinaitul intitulat ,,Despre alungarea gândurilor’’, exemplele ar fi multe).

Mintea este creată pentru a gândi, în consecință va gândi încontinuu. A nu avea gânduri (rele sau bune) nu este o opțiune, dar a controla gândurile pe care le lăsăm minții este posibil și dezirabil. Gândurile rele se cunosc după efectele ce le au asupra noastră. Un gând rău va aduce tulburare, tensiune și eventual o faptă care multiplică această stare în noi și în ceilalți oameni. De aici începe un cerc vicios ce sfârșește fie în moarte sufletească, fie în iertare și pace.

Cei ce practică isihasmul, îndeletnicindu-se cu rugăciunea minții (pogorâtă ulterior în inimă) cunosc foarte bine această luptă cu gândurile, iar calea lor mi se pare cea mai eficientă: în locul puzderiei de gânduri ce pot ocupa mintea, dă-i minții scurta și necontenita rugăciune ,,Doamne Iisuse Hristose Fiul lui Dumnezeu miluiește-mă!’’.

Pace!

PC Pr. Prof. Adrian Duțuc