Din cealaltă parte a încăperii aglomerate, dragostea, absolută și nepieritoare, l-a atins pe tânărul Dante Alighieri în această zi, după ce privirea i-a căzut pentru prima oară pe chipul divin al Beatricei Portinari. „Din acea clipă”, scria el mai târziu, „sufletul meu a fost stăpânit numai de dragoste”.

Dante încă nu împlinise 9 ani când a văzut-o prima oară pe Beatrice la o petrecere dată de tatăl ei, Folco Portinari, în palatul său de pe Corso, în Florența, care era deja un oraș fortificat de mărime considerabilă, având aproape 80.000 de locuitori.

Îmbrăcată în purpuriu, ea era cu câteva luni mai mică. În următorii nouă ani, Dante a venerat-o de la distanță și abia în 1283, tot pe 1 mai, ea i-a vorbit pentru prima oară, când au trecut unul pe lângă celălalt pe stradă.

În anii care au urmat, dragostea lui Dante pentru Beatrice s-a păstrat neabătută, cu toate că nu există nici un motiv să credem că era reciprocă.

În Florența secolului al XIII-lea, căsătoriile din clasa superioară (căreia atât Dante, cât și Beatrice îi aparțineau) erau, în mod invariabil, aranjate de familiile implicate.

În 1286, Dante s-a căsătorit cu Gemma Donati, cu care fusese logodit încă de la vârsta de 12 ani. Un an mai târziu, Beatrice s-a căsătorit și ea, însă a murit după trei ani, la vârsta de 24 de ani.

În ciuda vieții și a anilor aventuroși petrecuți în exil, Dante i-a rămas devotat lui Beatrice (sau memoriei ei), scriind despre ea în lucrarea „La Vita Nuova” („Viața nouă”) publicată când avea 28 de ani, și apoi transformând-o în călăuza sa către Paradis în a sa „Divină comedie”, încheiată când avea în jur de 55 de ani.

Să ne gândim, totuși, și la sărmana lui soție, Gemma, care nu este menționată în nici una dintre scrierile lui Dante.

Tot la 1 mai:

1707: Anglia și Scoția formează o uniune sub numele de Marea Britanie.

1797: Republica Venețiană este anexată de Austria, după 1071 ani de independență.

1851: Se deschide la Londra Marea Expoziție de la Palatul de Cristal (Crystal Palace).

Geo Alupoae, critic de teatru.