De Ovidenie, la Suceava, breasla cizmarilor îşi sărbătoreşte hramul la Biserica “Adormirea Maicii Domnului”, de pe Hărbărie, în cartierul Iţcani. Credincioşii participă la slujba de cinstire şi preţuire a meşterilor cizmari, care-şi menţin cu onoare organizarea de breaslă de 197 de ani, şi care duc mai departe tradiţia acestei sărbători, dar şi la pomenirea tuturor celor care au făcut parte din breasla cizmarilor din Suceava. Deşi, tot mai puţini, cizmarii vin an de an, pe 21 noiembrie, la hramul lor iar tradiţia se pare că nu se pierde. În Suceava, la începutul anilor ’70, se înregistrau peste 500 de membri ai breslei. Steagul original, „semn de jertfă, de întărire” a breslei cizmarilor din Suceava, se află acum la Muzeul Bucovinei, meşterii cizmari având o replică a acelui steag, pe care, simbolic, îl scot cu cinste, în fiecare an, din biserică. Steagul cizmarilor suceveni are pe una din feţe icoana Maicii Domnului, iar pe cealaltă pe Sf. Gheorghe. Unul dintre breslaşi povesteşte că după ce steagul original a fost predat la muzeu, „breasla cizmarilor a comandat, în anul 1984, un alt steag, plătind atunci pentru confecţionarea lui suma de 3.000 de lei”. Biserica Adormirea Maicii Domnului este ctitorită în anul 1639 de călugăriţele Nastasia şi Anghelina, pe locul în care, la 1395, boierul Iaţcu (Iaţco) din Mavrovlahia a ridicat mica mănăstire Panaghia din Iţcanii Vechi, prima mănăstire de călugăriţe din Moldova. „Dumnezeu să binecuvânteze meseria onestă”, este mesajul care stă scris pe un document al breslei cizmarilor. Lumânarea din ceară de albine avea, iniţial, în anul 1883, de când datează, 1,80 metri, iar acum, după ce a fost aprinsă an de an de continuatorii tradiţiei cizmarilor, doar în ziua Ovideniei, Vovidenia sau Obrejenia, mai are mai puţin de 80 de centimetri. În fiecare an, se pomenesc numele membrilor breslei, se împart colăcei şi se dă de pomană, se scot în procesiune steagul breslei şi lumânarea, semn că cizmarii nu lasă ca timpul să şteargă tradiţia.