Într-o declarație politică intitulată sugestiv ”Alianța celor lipsiți de viziune” , deputatul PSD de Suceava, Eugen Bejinariu, critică în termeni plastici situația în care se află țara sub actuala coaliție de guvernare vorbind de două mini-guverne: unul alcătuit din miniștri liberali pierduți în slalomul dintre liderul partidului și prim-ministru și  altul alcătuit din miniștrii USR-PLUS, care nici măcar nu mimează că s-ar subordona premierului. Iată declarația politică:

”Încotro ne poate conduce alianța unor oameni lipsiți de viziune? Către pustiul numit nicăieri, către golul sărăciei și suferința că viața noastră se irosește între campanii electorale la capătul cărora ajung să conducă țara partide care au pierdut alegerile. Poporul își urmează liderii, daca aceștia dovedesc ca dețin amestecul magic de viziune si suflet. Oamenii simpli nu sunt preocupați de concepte și nici seduși de teorii sofisticate. Ei recunosc viziunea unor lideri, atunci când o văd și își încredințează viitorul cu speranța celor la care zăresc o umbră de păsare. Un popor însuflețit de energia creatoare a liderilor săi, depășește crize, drame si chiar tragedii; desăvârșește idealuri, construiește cu încredere în ziua de mâine și îndură aproape orice, animat de speranța ca efortul lui, bine călăuzit, va duce la Binele comun.

Politicienii de dreapta respectiv stânga care alcătuiesc coaliția aflată astăzi la guvernare au pierdut alegerile tocmai pentru ca alegatorii au văzut la ei și lipsa de viziune și hăul nesfârșit al lipsei de substanță, de suflet. Elanul lor nu are energia bună, vibrantă, efervescentă a construcției, ci provine din voluptatea de a dărâma tot ce vine de dinainte de ei, de a răpune și distruge orice ar fi fost vreodată (bine) construit de altcineva. Discursul urii, pe care îl practică abil și îl alimentează necontenit, îndărătnicia de a impune ideile lor puține, fixe și păguboase, îngustimea minților lor întunecate de ego și praf constituie o parte din ingredientele care ii vor duce mereu la eșec. Problema noastră, ca națiune, este aceea că între timp ne târăsc si pe noi în infernul agoniei în care se zbat neputințele lor.

Un premier împiedicat in propriile cuvinte și întunecat in gândire tratează sfidător bugetul țării, ca pe o pușculiță personală ce devine, paradoxal, mai dolofană cu fiecare împrumut cu care pedepsește tara. Lipsa lui de viziune pregătește vânzări masive ale unor active de stat într-o perioadă in care statele inteligente au adoptat legi care interzic orice astfel de vânzări. Este premierul cu cel mai rușinos palmares școlar pe care l-am avut, cel mai nevrednic si mai păgubos pentru viitorul României. In fapt, in afara visteriei, cu grija de a se împrumuta cu dobânzi mari si a vinde la preturi mici, nici nu conduce și nici nu-l interesează nimic. Avem, in fapt, două mini-guverne: unul alcătuit din miniștri liberali pierduți in slalomul dintre liderul partidului si prim-ministru si mai avem un mini-guvern alcătuit din miniștri USRPLUS, care nici măcar nu mimează ca s-ar subordona premierului. Intre aceste două miniaturi de administrație centrală incoerentă se zbate lezat, deci frustrat si deci distructiv, un premier fără portofolii și o țară fără speranță”.