Biserica veche de lemn din comuna suceveană Frătăuții Noi este o adevărată bijuterie arhitecturală. Construită în anul 1744 edificiul religios se află localizat în cimitirul satului și are hramul Adormirea Maicii Domnului, sărbătorit la data de 15 august. În perioada 1884-1896 la această biserică a slujit preotul Iraclie Porumbescu, tatăl cunoscutului compozitor Ciprian Porumbescu. Lângă biserică se află și o frumoasă clopotniță. În ciuda vechimii și a importanței sale istorice, Biserica de lemn din Frătăuții Noi nu a fost încă inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava deși demersurile către autorități au fost făcute de ani de zile. Vechimea, splendoarea interiorului şi arhitectura atât de graţioasă ar fi permis cu uşurinţă acest lucru. De aceea este de neînțeles atitudinea autorităților.

Inscripția de pe crucea lui Iraclie Porumbescu: ”Aice zace marele naționalist și poet ecsarch archiepiscopal Jraclie PORUMBESCU paroch ortodocs nă ot Sucevița în 9/III 1823 mort la 13/II 1896. Fiei țerina ușoară”

Conform unei pisanii care ar fi existat în biserică, ctitorul lăcașului de cult este Ștefan Nicoară. Biserica a fost pictată în secolul al XVIII-lea în stil baroc moldovenesc. Lângă peretele absidei laterale sudice a bisericii se află o cruce ridicată în anul 1840, pe mormântul preotului paroh Pantelimon Maierean. Pe piatra tombală este o inscripție cu caractere chirilice: „Aice [să] odihnesc oasăle robului [lui] Dumnezău prezviter Pantelemon Maierean paroh Frătăuțului Nou, carele în ai 60-le ani ai vieții sale la 10 octombrie anul 1828 au răpăosat”. Crucea a fost refăcută de epitropul Epifanie Maierean în 1968. Între anii 1884-1896 a slujit aici ca preot paroh omul de cultură Iraclie Porumbescu (1823-1896), tatăl compozitorului Ciprian Porumbescu. El fusese anterior preot paroh la Stupca, dar se mutase de acolo după moartea fiului său din anul 1883. La Frătăuții Noi, preotul Iraclie a fost și învățător. El a organizat la școala din sat cursuri de industrie casnică, de împletituri (din nuiele, papură, paie ori pănuși) și de apicultură.  Iraclie Porumbescu a decedat la 13 februarie 1896, la vârsta de 73 de ani. A fost înmormântat în cimitirul din jurul bisericuței de lemn, foarte aproape de altarul la care slujise ca preot. Pe crucea sa de mormânt se află următoarea inscripție: „Aice zace marele naționalist și poet ecsarch archiepiscopal Jraclie PORUMBESCU paroch ortodocs nă ot Sucevița în 9/III 1823 mort la 13/II 1896. Fiei țerina ușoară”. Fiul său, Ștefan Porumbescu (1856-1896), a murit și el în același an și a fost înmormântat tot lângă peretele bisericii. În anul 1971 s-a inaugurat complexul muzeal de la Stupca, iar rămășițele pământești ale părintelui Iraclie și ale lui Ștefan Porumbescu au fost deshumate și transportate în cimitirul satului Stupca, fiind reînhumate lângă mormintele lui Ciprian Porumbescu (1853-1883), a mamei sale Emilia (1826-1876) și ale celorlalți frați ai compozitorului. Mare patriot, naţionalist şi prozator al Bucovinei, preotul Iraclie Porumbescu a păstorit mai multe localităţi sucevene, până să ajungă la Frătăuţii Noi. A fost paroh la Boian, apoi la Şipotele Sucevei (astăzi Izvoarele Sucevei), la Stupca, iar după moartea lui Ciprian, feciorul pe care l-a plâns îndelung, a ajuns la Frătăuţii Noi. „Părintele Iraclie Porumbescu a fost acela care a iniţiat construirea bisericii noi din localitate. La bisericuţa de lemn a prelungit pridvorul, ca să încapă lumea în biserică. Şi dacă nu încăpeau toţi, lumea stătea şi afară, sub poala bisericii, pe laiţe de lemn şi asculta Liturghia. Povestesc bătrânii că părintele Iraclie avea o voce puternică, frumoasă, „ca o limbă de clopot“, spune pr. Dutciac, originar – poate nu întâmplător – tot din Şipotele Sucevei, acolo unde odinioară a slujit şi pr. Porumbescu.

Construcţia a fost ridicată cu lemn „de pe loc“

Lăcașul de cult dispune de două clopote: unul mai mare din 1876 și unul mai mic din 1895. La sud-vest de bisericuța de lemn se află un turn-clopotniță de lemn, de formă octogonală și cu un etaj, acoperit cu șindrilă. Biserica de lemn din Frătăuții Noi este construită în totalitate din bârne de stejar cioplite din grinzi despicate. Ea se sprijină pe un soclu din piatră de râu. Edificiul are un acoperiș înalt, cu pante repezi, cu o învelitoare din șindrilă bătută în „solzi”. Pe coama bisericii se află două cruci (una în partea de est și alta în partea de vest). Construcţia a fost ridicată cu lemn „de pe loc“, din pădurile falnice ce creşteau, demult, pe malurile Sucevei. La început, bisericuţa a fost acoperită cu şindrilă, „în solzi de peşte“, dar pe la 1934 a căpătat învelitoare de tablă. Abia prin 2004 părintele Viorel Dutciac a reuşit să-i redea înfăţişarea de odinioară, înveşmântând din nou cu draniţă acoperişul.

Sursă text: www.wikipedia.org