În această zi a anului 96 d.Hr., unul dintre cei mai urâți împărați ai Romei și-a găsit moartea în mâinile propriei soții și ale servitorilor, spre mulțumirea Senatului și bucuria zecilor de supuși care se temeau pentru viețile lor.

Domițian a fost fiul unui mare împărat, Vespasian, și frate al unui împărat bun, Titus, împotriva căruia a uneltit permanent în cei doi ani de domnie ai acestuia.

Când Domițian avea 29 de ani, Titus s-a îmbolnăvit grav și Domițian le-a ordonat slujitorilor să-l considere mort, chiar dacă se mai afla în viață, prin aceasta comițând un fratricid pasiv.

Moștenind rangul imperial al fratelui său, Domițian a fost inițial un conducător competent, însă în curând a început să dea dovezi de sadism, adeseori încuindu-se în birou ca să prindă muște și să le împungă cu stilusul.

Pe măsură ce îmbătrânea, în ciuda trupului său atletic, a început să facă burtă și să chelească, nefăcând alt exercițiu fizic în afara sexului, la care se referea numindu-l în glumă „lupte de pat”. Una dintre amantele lui era propria nepoată (fiica lui Titus), Iulia.

De asemenea, a devenit din ce în ce mai autocrat, insistând ca lumea să i se adreseze cu formula dominus et deus (stăpân și zeu). Potrivit istoricului Suetoniu (care avea 30 de ani când a fost asasinat Domițian), împăratul „devenise lacom din cauza lipsei de fonduri, iar teama de un asasinat îl făcea crud”. Odată cu trecerea timpului, indiferent care ar fi fost cauza, Domițian a început să condamne tot mai mulți oameni la moarte pentru cele mai banale acuzații, convins că toți complotau împotriva lui și că erau nerăbdători să pună mâna pe averea lui.

Este posibil ca Domițian să fi suferit și de mania răzbunării. Înainte să devină împărat, o luase cu forța și se căsătorise cu Domitia Longina, care era soția unui alt bărbat, un anume Aelius Lamia. La scurt timp după aceea, Aelius glumise cu fratele lui Domițian, Titus, care îl încuraja să se recăsătorească. „Poftim?”, i-a replicat Aelius. „Îți cauți și tu nevastă acum?”

Pentru această replică spirituală aruncată într-o doară, după ani și ani, Domițian a dat ordin ca Aelius să fie executat. Răutatea irațională a lui Domițian a fost dovedită și atunci când soția lui a avut o relație cu un actor pe nume Paris. Împăratul mai întâi a izgonit-o, dar ulterior a primit-o înapoi („am rechemat-o în patul meu divin”, după cum se exprimase el).

În schimb, ulterior, l-a executat pe unul dintre elevii lui Paris, pur și simplu pentru că era discipolul lui Paris și s-ar părea că i-ar fi semănat foarte mult acestuia, din punct de vedere fizic.

Potrivit lui Suetoniu, mai mulți auguri ar fi indicat că Domițian avea să fie asasinat, unul prezicând chiar și data exactă. Îngrozit de această amenințare, împăratul a proscris sau a executat atât de mulți oameni, încât până și cei care nu ascundeau nici un secret vinovat trăiau îngroziți de moarte la gândul că vor fi chemați în fața împăratului.

Printre cei care își trăiau viața stăpâniți de groază se număra și soția lui, Domitia Longina, care se temea de răzbunarea împăratului, și Stephanus, slujitorul nepoatei lui Domițian, Domitilla, pe care împăratul o exilase. Stephanus fusese acuzat de furt și, temându-se pentru viața lui, a căutat și alți semeni la fel de speriați din rândurile slujitorilor casei lui Domițian.

Împreună, au pus la cale un complot de asasinare. Mai multe zile, Stephanus a umblat peste tot cu brațul într-un bandaj, sub care ascunsese un pumnal. Pe urmă, în dimineața zilei de 18 septembrie, slujitorii lui Domițian l-au anunțat că venise Stephanus ca să-l avertizeze pe împărat de un complot care urmărea asasinarea lui. Când a intrat în dormitorul imperial, Stephanus i-a înmânat lui Domițian un sul care, chipurile, ar fi conținut detaliile planului de asasinare, însă când împăratul s-a întins să-l ia, slujitorul l-a înjunghiat în pântece.

Suetoniu ne povestește că „Domițian l-a doborât pe Stephanus la pământ, unde cei doi sau luptat îndelung și din greu, Domițian încercând să apuce pumnalul și să-i scoată ochii atacatorului cu degetele însângerate”. Înainte ca unul dintre ei să reușească să-l dovedească pe celălalt, patru dintre conjurații lui Stephanus i s-au alăturat și l-au înjunghiat încă de șapte ori pe împărat, lăsându-l mort pe jos.

Trecuseră doar patru zile de când sărbătorise a 15-a aniversare ca împărat roman, cel mai puternic om din lume.

Tot la 18 septembrie:

324 d.Hr.: Împăratul roman Constantin îl înfrânge pe Lisinius la Chrysopolis, devenind unic împărat al întregului Imperiu Roman, de Apus și de Răsărit.

1709: Se naște la Lichfield, Staffordshire, scriitorul Samuel Johnson.

1851: Apare primul număr al The New York Times.

Geo Alupoae, critic de teatru.