Curtea Europeană a Drepturilor Omului insistă asupra importanței drepturilor și libertăților fundamentale ale omului în detrimentul clasificărilor de tipul ”persoană aflată în stare de libertate” sau ”persoană privată de libertate”. Deținuții nu pierd dreptul la demnitate pe durata executării unei pedepse.

Simpla pronunțare de către o instanță națională a unei hotărâri de condamnare nu trebuie să creeze premisa pentru îngrădirea și/sau încălcarea altor drepturi și libertăți în afara celor strict prevăzute de lege.

Problemele fundamentale privind condițiile de detenție în România sunt, după cum urmează: supraaglomerarea, absența condițiilor de igienă adecvate, alimentația neconformă, asistența medicală necorespunzătoare, facilități de recreere, dreptul la vizită (condițiile în care se realizează) etc.
Primul semnal de alarmă a fost cauza Iacov Stanciu (24 iulie 2012), prin care s-a invocat problema structurală a penitenciarelor din România, aducând în atenția Curții supraaglomerarea, condiţiile de igienă necorespunzătoare, asistenţa medicală necorespunzătoare, probleme ce persistau în pofida unor sesizări anterioare. Curtea a dispus ca România să plătească reclamantului suma de 20 000 EUR, pentru prejudiciul material şi moral și suma de 4 800 EUR pentru cheltuielile de judecată.

Problema a pesistat și Curtea a pronunțat hotărârea-pilot în cauza Rezmiveș și alții împotriva României. Problemele principale au fost supraaglomerarea din celule, instalațiile sanitare necorespunzătoare, lipsa igienei, calitatea proastă a hranei, echipamentele uzate, precum și prezența șobolanilor și a insectelor în celule. Curtea a constatat încălcarea art. 3 din Convenție și că situația reclamanților face parte dintr-o problemă generală, cauzată de o disfuncție structurală specifică sistemului penitenciar român; situația a persistat, deși a fost semnalată de Curte în 2012 (în hotărârea pronunțată în cauza Iacov Stanciu împotriva României), motiv pentru care România este obligată să adopte măsuri de natură să înlăture aceste încălcări în mod real și corespunzător.

Legea nr. 169/2017, cunoscută în spațiul public și sub numele de “legea recursului compensatoriu”, instituie o măsură compensatorie pentru cei care efectuează detenția în condiții improprii/necorespunzătoare și se aplică tuturor condamnaților în mod nediferențiat. Concret, constă în reducerea din totalul pedepsei a 6 zile pentru 30 de zile executate în condiţii de detenţie necorespunzătoare.

Există însă riscul ca o reparare integrală a prejudiciului adus deținuților prin executarea pedepsei în condiții insalubre să nu fie posibil prin eliberarea anticipată. Posibilitatea ca deținuții să dezvolte anumite afecțiuni generate de condițiile mizere de detenție este ridicată, iar sentimentul de umilință încercat în penitenciar nu este înlăturat prin simpla revenire în societate. O altă consecință negativă ar putea fi aceea că, prin intermediul acestei legi, se creează o diferență între deținuții care au obținut despăgubiri prin cauzele înainte la CEDO, care resimt concret diminuarea prejudiciului suferit ca urmare a încălcării art 3 din Convenție, și deținuții care nu au obținut astfel de despăgubiri. O altă categorie care a avut de suferit este cea a deținuților care, deși au executat pedeapsa în condiții neconforme, nu au beneficiat de recursul compensatoriu, astfel că li s-au trecut sub tăcere suferințele suportate pe parcursul executării pedepsei.

Într-adevăr, astfel cum susține APADOR-CH, o măsură ideală pentru remedierea condițiilor actuale de detenție ar fi fost reprezentată de construcţia accelerată de noi locuri de detenţie şi modernizarea accelerată a celor existente.

Remedierea condițiilor actuale de detenție din România ar fi mai eficientă prin adoptarea unei politici penale diferite, orientate spre descurajarea infracţionalității. În caz contrar, deținuții eliberați ca efect al legii recursului compensatoriu vor fi înlocuiți de noi deținuți, care vor deveni, la rândul lor, victime ale încălcărilor art 3 din Convenție, generând obligația de despăgubire pentru aceste prejudicii.

APADOR-CH a inspectat 10 penitenciare și centre de arest preventiv în perioada ianuarie-iunie 2019 și a constatat următoarele: ineficacitatea legii recursului compensatoriu care nu a reușit să pătrundă în fondul problemei, nemaivorbind despre remedierea problemei.

În concluzie, pentru a remedia concret suferințele cauzate de executarea pedepsei în condiții de detenție incompatibile cu demnitatea umană este necesară înaintarea unor cereri către instanțele judecătorești naționale în primă fază, cu posibilitatea ulterioară a sesizării CEDO. Până în prezent, aceasta s-a dovedit a fi metoda cea mai sigură de a aduce în atenția publicului realitatea îngrijorătoare din penitenciarele românești. Totodată, această opțiune este de natură să asigure respectarea drepturilor și libertăților fundamentale de care ar trebui să beneficieze orice persoană, fie aceasta condamnat/deținut sau nu.

Poroșnicu Gianina Vera

Avocat de drept penal

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
Juridic
Aeroportul International Stefan cel Mare Suceava
REVINE Suceava
Hornar de Bucovina
Locuri de munca in Romania
ROMFOUR - Transport international de persoane colete - auto pe platforma
Loial Impex Suceava