Comunicat: La ceas de centenar, noi, elevi și profesori ai Colegiului Tehnic C.F.”Unirea”, am avut onoarea, șansa și fericirea de a citi filele a trei cărți. Trei cărți vii de istorie autentică, veritabilă, brută, care continuă să se scrie domol și astăzi. Suntem mândri că datorită acestei ocazii unice am reușit să fim noi înșine file din aceste cărți atât de prețioase.

Puținii supraviețuitori ai celui de-Al Doilea Război Mondial încă mai găsesc resurse să povestească ce-au trăit și pentru ce au luptat. Puțini sunt, însă, cei interesați de amintirile lor. Din fericire, profesorii și elevii colegiului “Unirea” au găsit atât timp, cât și răbdare, respect, dar și lacrimi pe care le-au vărsat pe măsură ce trei oameni și-au povestit viața lungă și grea, încercată de război și de durere. Nu ne-am găsit nici cuvintele, nici întrebările potrivite…i-am lăsat să vorbească și să ne spună…să ne ducă în istorie, să ne întoarcem în amintirile lor, dar să-i aducem înapoi în prezent, să se bucure de bătrânețe pe timp de pace.

Au fost alături de noi, ieri, 27 noiembrie, trei bărbați pe care viața i-a încercat mult: domnul Rățoi Dumitru, născut in 1919 în Pașcani, domnul Paiu Ioan născut în 1920, din Soci, comuna Miroslovești și domnul Lupu Mihai, din Ruginoasa, născut în 1940, fost învățător și autor al unui volum de poezii.

Ne-au fost alături și i-am simțit aproape. Le mulțumim lor, pentru că ne-au povestit cu un lux de amănunt impresionant despre tot ceea ce războiul a însemnat pentru dumnealor, pentru răbdarea de care au dat dovadă dar și pentru că atunci, demult, prin sacrificiul lor, au contribuit la bucuria de care avem parte și astăzi. Le mulțumim și domnilor profesori care au reușit să ni-i aducă printre noi : director adjunct profesor Corina Ciopraga, profesor Adina Isac, profesor Giorgiana Cîtea, profesor Crina Elefteriu și profesor Mugurel Spataru.

Aceeași zi…și mai multe emoții, datorate unei mini-expoziții fenomenale de fotografii și documente autentice vechi.  Ele sunt mărturii nepreţuite a unui timp trecut care impresionează și emoţionează până la lacrimi contemporaneitatea. E viaţă de școlar autentic trăită în locul în care astăzi, colegiul nostru, își poartă cu mândrie numele „Unirea”! Ei sunt ucenicii care la final de secol XIX scriau ceea ce astăzi avea să numim istoria unei școli! La mulţi ani, România! La mulţi ani Școlii mai mică cu doar un an faţă de România Mare!