Când armata engleză a nimicit forțele franceze în bătălia de la Poitiers din 1356, unul dintre trofeele capturate a fost regele francez, cel incapabil și iubitor de plăceri, Ioan al II-lea, supranumit „cel Bun”.

Rămasă fără conducător, Franța a căzut pradă anarhiei. Despre acele vremuri dezastruoase, Petrarca scria: „Peste tot am văzut o pustietate cumplită. Câmpurile erau părăsite, iar clădirile zăceau în ruină. Chiar și aproape de Paris se vedeau locuri pârjolite și abandonate. Străzile erau părăsite și iarba creștea pe drumuri. Era ca și cum Franța ar fi murit.”

În aceste condiții tragice, starostele negustorilor din Paris, Étienne Marcel, a preluat conducerea orașului. Zidurile au fost reparate, s-au luat măsuri pentru asigurarea proviziilor. Marcel și ciracii lui l-au forțat pe delfinul Carol (viitorul Carol al V-lea) să accepte niște reforme, sintetizate în Marea Ordonanță din 1357.

Totuși, la începutul lui 1358, Carol și-a încălcat promisiunile, reducând valoarea monedelor. Adunându-și adepții pe 22 februarie, Marcel a intrat în apartamentele lui Carol din palatul regal (astăzi, Palais de Justice).

În prezența delfinului, fără discuții sau proces, mulțimea i-a doborât pe doi dintre sfetnicii nobili ai lui Carol, care au căzut la picioarele prințului, împroșcându-l cu sânge.

Marcel și-a pus atunci propria beretă pe capul Delfinului, asigurându-l că-i va oferi protecție dacă avea să ducă la bun sfârșit reformele la care se angajase.

S-a spus că această revoltă și triumf al burgheziei a fost primul pas spre libertate și democrație. Dacă așa a fost, atunci a durat foarte puțin, căci Marcel însuși a fost asasinat cinci luni mai târziu.

Tot la 22 februarie:

1788: Se naște filosoful german Arthur Schopenhauer.

1819: Spania cedează Florida Statelor Unite.

1857: Se naște soldatul englez și fondatorul mișcării cercetașilor, Robert Baden-Powell.

Geo Alupoae, critic de teatru