În această zi de 8 decembrie a anului 65 î.Hr., în Venusia (astăzi Venosa), în sudul Italiei, s-a născut Quintus Horatius Flaccus – cunoscut astăzi sub numele de Horațiu – unul dintre cei mai mari poeți ai lumii romane.

Provenea dintr-o familie de condiție modestă (era fiul unui sclav eliberat), însă s-a ridicat prin forțe proprii și a devenit poetul oficial și prietenul împăratului Augustus. Mare parte din acest succes i s-a datorat tatălui său, care îi era devotat fiului și i-a oferit o educație aleasă, trimițându-l chiar să petreacă o perioadă în Atena, pe atunci capitala culturală a lumii.

Când Horațiu era student, la douăzeci de ani, în Atena, Iulius Caesar a fost asasinat de către un grup de complotiști republicani romani, care se temeau că avea să se proclame rege. În scurt timp, doi dintre conspiratorii principali, Marcus Iunius Brutus și Gaius Cassius, au fost atacați de Octavian, răzbunătorul moștenitor al lui Caesar, și de Marc Antoniu, care fusese cândva protejatul lui Caesar.

Horațiu, pe atunci tânăr student liberal,  s-a grăbit să se ralieze cauzei republicane. Deși era scund, îndesat și deloc atletic, radia entuziasm și a fost numit tribunus militum (ofițer de rang inferior), fiindu-i încredințată comanda unei legiuni. Cele două armate s-au întâlnit în Grecia, în bătălia de la Philippi.

Horațiu a rezistat în prima bătălie, dar când armata lui Brutus a fost copleșită în a doua bătălie, viitorul poet și-a aruncat scutul și a fugit de pe câmpul de luptă, o experiență de care se poate să fi uitat temporar, atunci când scria mai târziu: Dulce et decorum est pro patria mori („Este încântător și onorabil să mori pentru patrie!”).

Întors în Italia, Horațiu era falit și fără nici o resursă, în afară de geniul său poetic cu care își câștigase până atunci existența. Din fericire, opera sa strălucită i-a adus în curând prietenia recunoscutului poet Virgiliu, care i-a făcut cunoștință cu Mecena, prieten și consilier politic al lui Octavian (care avea să devină, în curând, împăratul Augustus).

Mecena nu numai că a devenit prietenul devotat al lui Horațiu, dar i-a și cumpărat o casă la țară, lângă Tivoli. Acolo acesta a creat multe din operele sale, care reflectau adesea firea sa optimistă și dragostea de viață.

„Misce stultitiam brevem: Dulce est desipere in loco”, scrie el. („Pune puțină nebunie în planurile tale serioase: e frumos să fii nebunatic la momentul oportun”).

Un sfat mai celebru este: „Dum loquimur, fugerit invida / Aetas: carpe diem, qua minimum credula potero”. („În timp ce vorbim, timpul trece nemilos / Trăiește clipa, nu te bizui deloc pe viitor”).

În timp, Mecena l-a prezentat pe Horațiu lui Augustus, împotriva căruia luptase la Philippi.

Deschis la minte, împăratul i-a admirat opera și, la moartea lui Virgiliu, l-a făcut poet oficial al imperiului.

Horațiu s-a stins în Roma, pe 27 noiembrie, în anul 8 î.Hr., numindu-l pe Augustus moștenitorul său. Cu ani în urmă, scrisese: „Non omnis moriar” („Nu voi muri de tot”).

Dovada că a avut dreptate este faptul că încă ne bucurăm de poezia lui.

Tot la 8 decembrie:

1542: Maria, regina Scoției, se naște în Linlithgow Palace, Scoția.

1813: Simfonia a VII-a a lui Beethoven este interpretată în primă audiție, cu Beethoven dirijor.

1914: Forțele britanice scufundă crucișătoarele germane Scharnhorst, Gneisenau, Nürnberg și Leipzig în bătălia pentru Insulele Falkland.

1941: Statele Unite și Marea Britanie declară război Japoniei.

Geo Alupoae, critic de teatru și impresar la Teatrul „Matei Vișniec” Suceava