Idele lui Marte (44 î.Hr.)

vineri, 15 martie 2024

Idele lui Marte (în latină Idus Martiae, în latina târzie: Idus Martii) este o zi din calendarul roman care corespunde cu 15 martie. A fost marcată de câteva sărbători religioase și reprezenta pentru romani ultima zi de plătit datoriile. În anul 44 î.Hr. a devenit celebră datorită asasinării lui Iulius Cezar. Moartea lui Cezar a făcut din Idele lui Marte un punct de cotitură în istoria romană, fiind unul dintre evenimentele care a marcat tranziția de la Republică la Imperiu.

„Feriți-vă de idele lui Marte”, avertizase augurul Spurinna cu câteva zile mai devreme, dar Iulius Caesar nu îl luase în seamă. Oare nu era el, la 55 de ani, omul cel mai puternic din lumea civilizată?

De cinci ani era dictator, după ce învinsese coaliția de nobili, incluzându-l pe marele Pompei, care încercase să-l distrugă. Caesar știa că erau senatori care-l urau, care, de fapt, complotau să-l ucidă, dar atât de sigur era de poziția lui, de venerația (și probabil, spera el, dragostea) de care se bucura, încât trimisese acasă gărzile de corp spaniole care-l escortau în mod normal.

Așa că, puțin înainte de prânz, Caesar a plecat spre teatrul lui Pompei, unde avea loc întrunirea Senatului. Pe drum, un prieten i-a înmânat un mesaj ce descria detaliile complotului de a-l asasina, dar Caesar l-a pus laolaltă cu celelalte scrisori pe care le avea asupra sa, neavând timp să îl citească.

Intrând în teatru, l-a văzut pe Spurinna în mulțime. „Idele lui Marte au sosit”, i-a spus el ironic. „Da”, a replicat augurul, „dar încă nu s-au terminat”. Caesar și-a ocupat locul, fiind în curând înconjurat de complotiști, care se prefăceau că-și prezintă omagiile. Unul l-a apucat de umăr, iar Caesar l-a dat la o parte, dar în timp ce se întorcea într-o parte, unul din frații Casca, membru de bază al conspirației, l-a înjunghiat exact la baza gâtului.

Înșfăcându-l pe Casca de braț, Caesar l-a înțepat cu stiletul și a încercat să scape din cercul de ucigași care îl înconjurase. Dar, brusc, marele om și-a dat seama că nu avea nici o șansă. La prima lovitură a lui Casca nu rostise nici un cuvânt, dar când l-a văzut și pe protejatul lui, Marcus Brutus, printre asasini, a murmurat în greacă: „Și tu, fiule?” Apoi și-a tras partea de sus a togii peste față, lăsând în același timp partea de jos să cadă, astfel încât să moară cu ambele picioare acoperite.

Criminalii s-au năpustit într-un atac dezlănțuit, rănindu-se unul pe celălalt în râvna lor de a participa la măcel. 23 de lovituri de cuțit și-au atins ținta cât timp Caesar a rămas acolo, lipsit de apărare, înainte să cadă mort pe podea.

Așa a murit cel mai mare dintre romani și, probabil, în opinia unora, cel mai măreț dintre toți oamenii. Dar el schimbase lumea. Înlocuise conducerea coruptă și incompetentă a nobilimii romane cu o autocrație care a durat o jumătate de mileniu în Occident și un mileniu și jumătate în Europa Orientală, și a dat Franței civilizația latină care a înlocuit barbarismul tribal, civilizație care durează până în zilele noastre.

Cât despre asasini, toți au fost uciși în următorii trei ani de la asasinarea lui Caesar sau, așa cum a făcut Marcus Brutus, s-au sinucis.

Istoria i-a păstrat un loc special lui Brutus. Caesar a fost amantul mamei sale și l-a ajutat toată viața, dar, cu toate acestea, cu cinci ani înainte de asasinat, Brutus s-a alăturat armatei lui Pompei care a luptat împotriva lui Caesar. Chiar și așa, Caesar l-a iertat și l-a numit guvernator al Galiei Cisalpine.

Pentru trădarea lui, în „Infernul”, Dante îl așază în cercul cel mai de jos, alături de Iuda, atârnând de gura Satanei.