În această zi a anului 1483, Papa Sixtus al IV-lea a pus bazele celei mai brutale, temute și urâte instituții europene care a precedat cel de-al Treilea Reich: Inchiziția spaniolă.

Sixtus era un papă tipic renascentist. Descendent al casei ducale de Urbino, s-a amestecat neîncetat în politică, însă fără rezultat, a fost notoriu pentru nepotismul pe care l-a promovat și a avut o contribuție semnificativă la dezvoltarea culturii. Sixtus a construit Capela Sixtină cu delicatele sale fresce semnate de Botticelli, Perugino, Pinturicchio și Ghirlandaio.

Lucrările lui Michelangelo au fost realizate în timpul altui pontificat, al lui Iuliu al II-lea, nepotul lui Sixtus. Din păcate, pe cât era de rafinat, pe atât de distrugătoare au fost soluțiile sale la bolile spirituale ale vremii.

În acel moment, Spania era singura țară europeană cu o substanțială populație de conversos, evrei și musulmani care se convertiseră la creștinism. Regii Catolici ai Spaniei, Ferdinand și Isabela, se temeau că mulți dintre conversos se prefăceau doar că ar crede în Hristos, continuând să practice în secret vechea lor religie. Pentru a scăpa de acești eretici periculoși, în această zi papa Sixtus a emis o bulă care punea bazele așa-numitului Consejo de la Suprema y General Inquisición, sau Consiliul Suprem al Inchiziției, numind ca prim Mare Inchizitor un călugăr de 63 de ani, Tomás de Torquemada.

Acesta fusese stareț într-o mănăstire din Segovia timp de 22 de ani; în momentul preluării postului, deja se bucura de încrederea regelui și a reginei. O cunoștea pe regină de când era mică și le fusese duhovnic și, uneori, sfetnic celor doi monarhi.

Torquemada a fost Mare Inchizitor pentru o perioadă de 15 ani îngrozitori, în care a încurajat tortura ca metodă de a smulge confesiuni; printre metodele de tortură folosite se aflau unele „delicatese” spaniole, cum ar fi „toca”, prin care apa era turnată forțat pe gâtul celui torturat, „garrucha”, prin care mâinile ereticilor le erau legate la spate, fiind apoi ridicați de încheieturi, membrele dislocându-se atunci când erau lăsați să cadă, și potro, o formă a patului de tortură.

Torquemada a fost activ și în creșterea numărului de fapte pentru care nefericitele victime să poată fi acuzate. Deși Inchiziția fusese creată pentru a combate erezia, la numai un an de la preluarea postului, Torquemada adăugase pe listă sodomia, blasfemia, vrăjitoria și cămătăria.

Deși nu el a introdus auto da fé-ul în Spania – o tehnică de convingere folosită pentru prima oară în Granada, în februarie 1481 – a adus-o la un înalt nivel de perfecționare, dând ordin, în timpul misiunii sale, ca 2 000 de oameni să fie arși pe rug.

Papa Sixtus s-a cutremurat când a auzit de excesele inchizitorului și a emis o bulă prin care dezaproba falsificarea proceselor, tortura și ororile tehnicii auto da fé, fără însă a avea un efect asupra fanaticului călugăr, care și-a continuat netulburat misiunea.

Torquemada a murit pe 17 septembrie 1498, în mănăstirea Santo Tomas din Avila, la vârsta de 78 de ani. Dar Inchiziția spaniolă a continuat să existe, fiind desființată, într-un târziu, pe 15 iulie 1834, după 351 de ani.

Tot la 17 octombrie:

1651: Regele Carol al II-lea al Angliei fuge în Franța.

1777: Englezii, sub conducerea generalului John Burgoyne, se predau trupelor americane, în urma bătăliei de la Saratoga, forțând Franța să recunoască noul stat și să îi acorde ajutor militar.

1849: Compozitorul polono-francez Frédéric François Chopin moare de tuberculoză la Paris, în strada Place Vendôme, la numărul 12.

Geo Alupoae, critic de teatru.