Craciun in Bucovina

Vavila Popovici – I raise this cup to love / Închin acest pahar iubirii (volum biling, română-engleză, publicat independent): „Închin acest pahar iubirii” – se confesează scriitoarea Vavila Popovici în titlul acestei noi cărţi de poezie bilingve (română-engleză). Este, de fapt, o indirectă invitaţie lansată elegant către cititori, aceştia fiind părţi importante în rotundul iubirilor autoarei. Ea însăşi argumentându-şi această sublimă stare: „Dar am fost un biet poet / şi am vrut să amintesc oamenilor / că cel mai frumos dar lăsat / sunt gândurile celor ce în cuvinte / lumea o străbat”. Şi din poeziile cuprinse în această carte cititorul poate înţelege un lucru esenţial în definirea personalităţii unui creator. Nu doar apartenenţa prin naştere, ci şi cultura asimilată de-a lungul unei vieţi rodnice, dar mai ales comuniunea de gând şi de simţire – toate acestea întruchipând harul şi darul scriitorului, ofrandă generoasă către iubitorii de carte. (…) Pentru că nu vreau să fiu bănuit că urmăresc ducerea în ispită a cititorilor, lăudând această carte, care merită toate laudele, remarc doar faptul că poeziile dintre tartajele ei sunt suficientă ispită. Închei cu atenţionarea pe care o veţi putea găsi în una din aceste poezii: „Suferinţa se sprijină pe gardul iubirii / (…) n-o lăsa să treacă de gard, / să intre în ograda fiinţei tale”. Eu unul fac acest lucru de mai multă vreme. Şi, slavă Domnului!… (extrase din cronica semnată de scriitorul Vasile Filip)

Închin acest pahar iubirii!

Bucuriile iubirii – semne ale sănătății –

avute cândva,

nu le-am gravat „pe stânci”,

să dăinuie precum un trainic vers,

ci pe nisipuri aspre le-am desenat candid

și valuri de mare cu ușurință le-au șters.

 

Crengi dure, cu trecerea vremii

barbar chipurile au scrijilit,

gânduri negre trupurile au îmbolnăvit.

Bolnavă rămas-a lumea fără de iubire,

bolnav pământul, trist și abătut …

 

Un simțământ straniu ca de sfârșit de lume,

astăzi, sufletele-apasă …

Închin acest pahar iubirii și-o chem

să vină – „acasă”!

 

       I raise this glass to love!

 

       The joys of the heart – signs of the health

       of the soul – sometime had,

       I did not etch them „on the rocks”,

       to endure such a secret verse,

       but I foolishly, candidly drew them on rough sand

       and the high waves easily erased them.

 

       Tough branches, with the passage of time,

       scratched cruelly faces,

       with dark thoughts sickened bodies.

       The world remained ill remained without love,

       The earth sick, sad and dejected …

 

       A strange feeling that the end of the world,

       today, pressing on souls …

       I raise this glass to love and call it

       to come – „home”!

 

Unda de lumină

 

I-am spus florii din glastră:

Nu te mai mișca! Vântul nu bate!

Și… am închis fereastra.

Floarea m-a certat:

 

Lasă unda jucăușă de lumină

soarele în dar să-mi dea,

să mă pot hrăni și respira!

 

Rușinată,

am deschis din nou fereastra.

 

Tăcerea

 

Tăcerea curge nevăzută

murmurul ei lăsându-se auzit;

păsări călătoare cerul străbat,

cu aripi întinse văzduhul e sărutat.

Cât combustibilul adăpostit

în trupuri firave! – îmi zic.

Și-ncep a număra aiurea,

desigur greșit – aritmetică distractivă –

până când păsările

orizontul sărac al privirii l-au depășit.

Spre unde, păsări născute pentru zbor?

Voi, ce iubiți lumina albastrului infinit,

rotirea magică-a pământului

și-n noapte somnul așterneți pe ramuri …

Pe cerul minții cuvinte răsar,

prin ele pioasa tăcere curgând.

 

Speranța oferită…

 

Inima zgomotos bate,

gândurile odihnă cer,

vorbele – au tăcut demult.

Ochii refuză realitatea obositoare

strânsă-n ghemul zilei ce-abia a trecut.

Iertarea și uitarea sunt chemate

a ridica zidul înalt,

genele se unesc strângând și ascunzând

lacrimi cristaline căutătoare de libertate.

Pleoapele precum fluturii aripile-și strâng,

cuminți așteptând zâmbetul zorilor

când,

harfele copacilor se vor auzi cântând.

Îngerul dimineții va veni zâmbitor,

cu speranța pusă pe-o tavă de-argint,

oferită drept – ceașcă de cafea.

 

Curios, nu?

 

Curios!

Încă mă mai pierd sub privirile tale, 

încă îmi tremură glasul

când vorbim de noi doi …

Încă mai tresar când mă atingi,

simțindu-te nepământean.

Semne că nu m-am maturizat,

că sufletul a rămas adolescentin,

ființa – cu fragilitatea ei de femeie …

Și tu-mi spui că este farmecul meu.

Curios, nu

 

Am iubit prea mult, Doamne?

 

Din preaplinul iubirii mereu se revărsau

lacrimi de fericire și durere.

Ele, treptat îmi furau

văzul, puterea, speranța …

 

Din eter, într-un dans nevăzut al tăcerii,

plăsmuiam chipuri, întâmplări fericite,

și din culorile verzi ale frunzelor,

primăvara renășteau puteri ale iubirii

metamorfozate-n poeme.

 

Am iubit prea mult, prea multe, Doamne?

Am rătăcit prea mult printre străini

pierzând mereu iubiri,

de se termină totul atât de pripit,

atât de stupid?

Prea mult în jocurile vieții m-am risipit?

 

Poezia, lebăda albă a mea

 

Cu brațele încolăcite în jurul

gâtului subțire al lebedei,

palmele alunecă,

simt penele-i moi, catifelate,

scăldate-n fără de mirosul pur al unei ape

și plâng asprimea vieții.

În tăcerea din jur

pasărea mi-ascultă vaietul sacadat,

lacrimile-mi șterge

cu lumina luminosului penaj.

Ridic ochii spre cer, cerului-i cer

dreptul de-a mai trăi alături de ea,

ca ultima floare pe un vrej uscat,

ca ultima frunză rămasă pe-o creangă

după furtuna

ce flori și frunze a scuturat …

Încolăcesc din nou brațele

în jurul gâtului subțire, delicat,

cerului-i cer norocul

de-ai simți căldura trăind alături de ea,

lebăda albă a mea!

 

Previziune

 

Însămânțat-a Dumnezeu în suflete

cea mai puternică sămânță – Iubirea.

A încolțit, a prins rădăcini adânci;

a răsărit, a rodit,

copac puternic a devenit.

Au încercat unii să-i taie crengile,

copacul a început a plânge …

Rădăcinile nimeni nu i le-a putut smulge,

semn că iubirea din nou va răsări,

căci fără acest puternic copac,

viața,

viață nu se poate numi.

Volumul pe Amazon: I raise this cup to love / Închin acest pahar iubirii

Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Vavila Popovici

Citește aici mai multe poezii: Vavila Popovici – Poezii de dragoste

Website: Vavila Popovici – Poezie, Proză, Însemnări

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
Editorial
Aeroportul International Stefan cel Mare Suceava
REVINE Suceava
Karls Jobs 2018
ROMFOUR - Transport international de persoane colete - auto pe platforma
Loial Impex Suceava