Într-o zi minunată de Sfântul Gheorghe a anului 1661, regele Carol al II-lea a fost escortat de la Palatul Whitehall pe Tamisa până la Turnul Londrei, pentru debutul magnificei procesiuni spre Westminster Abbey, unde urma să fie încoronat. Pentru monarhiști a fost o zi de bucurie, dar și de comemorare a Războiului Civil și a executării, cu 12 ani în urmă, a lui Carol I, tatăl lui Carol al II-lea.

Înconjurată de mulțimile care aclamau dezlănțuite, cavalcada regală a pornit de la Turn, de-a lungul străzilor nepavate, pe care se aruncase pietriș, către Whitehall, unde fusese decapitat bătrânul Carol I. Potrivit unui martor ocular, Samuel Pepys, procesiunea formată din trăsuri și cai a fost „atât de glorioasă… împodobită cu aur și argint, încât nici nu o puteam privi”.

Ajungând la Whitehall, la ora 3 după-amiaza, regele și suita sa au descălecat pentru a păși pe un covor albastru, până la intrarea în catedrală, unde același arhiepiscop de Canterbury, care îl asistase pe Carol I pe eșafod, a pus coroana pe capul noului rege.

Pentru marcarea fericitei restaurări, încoronarea lui Carol a fost de o splendoare ostentativă – a costat peste 30 000 de lire, o sumă extraordinară pentru secolul al XVII-lea. Ceremonia de la catedrală a fost urmată de un banchet magnific la Westminster Hall, în același salon imens în care fusese judecat și condamnat întâiul Carol.

Însă, de această dată, a fost doar bucurie, floarea țării ciocnind în sănătatea monarhului, iar Campionul Regelui a intrat călare în sală, în armură completă, strigând provocator: „Dacă e cineva împotrivă să fie Carol Stuart regele de drept al Angliei, eu sunt campionul care îl face mincinos și trădător și e dispus să lupte cu el”.

Afară, pe străzi, mulțimile bete sărbătoreau la lumina focurilor în aer liber. Carol a domnit până la moartea sa, survenită aproape 24 de ani mai târziu. Cea mai mare realizare a sa a fost liniștea pe care a asigurat-o țării după anii de război civil și de protectorat auster al lui Cromwell.

A fost un rege popular, care a rămas cunoscut sub porecla de Regele Vesel, datorită chefurilor și desfrâului său, fiind, după cum se presupune, tatăl a peste 20 de bastarzi.

După cum consemna unul dintre contemporanii săi: „Regele trebuie să fie tatăl poporului său și Carol chiar că a fost tatăl unei bune părți din el”.

Tot la 23 aprilie:

1564: Se naște William Shakespeare.

1616: Mor, în aceeași zi, William Shakespeare și Miguel Cervantes.

1775: Se naște pictorul britanic J.M.W. Turner.

1850: Moare, la Grasmere, poetul britanic William Wordsworth.

Geo Alupoae, critic de teatru.