Probabil cel mai complex post într-o echipă de volei este cel de ridicător. Trebuie să ai intuiție, simț de anticipație și ”degete” bune. Pe acest post dificil s-a remarcat în ultimii ani suceveanca Irina Andreica, ea fiind declarată de trei ori la rând cea mai bună ridicătoare a Campionatului Național de junioare. Mai mult, suceveanca are la activ și trei medalii naționale în acești ani, Irina devenind de două ori campioană națională a României și în acest an vicecampioană națională, cu echipa la care activează din anul 2010, CSU Medicina Târgu Mureș. Irina Andreica a început acest sport în clasa a III-a, la Clubul Sportiv Școlar Suceava, sub îndrumarea antrenorului Macedon Gheorghiță, cel care a format-o și a pregătit-o până în clasa a X-a, în anul 2010, când a plecat la Târgu Mureș.

Macedon Gheorghiță a caracterizat-o pe volebalistă: „Irina urmează exemplul mamei sale, Speranța Găman, actualmente Andreica, care a fost o mare jucătoare a României. Este o fată serioasă, dar și talentată, pe postul de ridicător, unul foarte greu, mai ales la început, dar și când treci la un nivel superior, unde integrarea e mai dificilă. Are talie și este jucătoare de mână stângă, fapt ce o avantajează foarte mult, astfel de jucători fiind căutați la nivel internațional. Pot spune că a moștenit calitățile și talentul mamei sale, dar și psihicul tatălui ei, care a fost handbalist”.

Irina Andreica este din anul 2010 componentă a loturilor naționale de cadeți, și mai apoi de juniori, cu care a câștigat două medalii de bronz la Balcaniadă, având la activ peste 30 de meciuri sub culorile României. În această vară a primit mai multe oferte de la echipele de senioare din țară, dar până la urmă se pare că va ajunge la vicecampioana României, Dinamo București.

Talentul Irinei a fost moștenit de la mama sa, Speranța Găman Andreica, o fostă jucătoare emblematică a României, care a evoluat nu mai puțin de 300 de meciuri pentru naționala României, cu care a fost la patru turnee finale ale Campionatului European, ea evoluând în campionat la echipe precum Dinamo București, Braiconf Brăila și Unic Piatra Neamț. De asemena, tatăl Irinei, Răzvan Andreica, a făcut handbal de performanță la Viitorul Cluj, Universitatea Cluj și CSU Galați, activând între anii 1981 și 1984 la loturile naționale de juniori și tineret ale României.