Ediţia Argentina 1978 a consacrat drept campioană o naţiune, Argentina, care a fost mereu un mare rezervor de talente, dar şi o eternă …. ghinionistă. Această a 11 ediţie a Campionatelor Mondiale a fost ultima cu doar 16 participante.
Preliminariile au adus, ca de obicei, o grămadă de surprize, dar şi calificări scontate. Polonia nu a avut probleme cu Danemarca (2-1 la Copenhaga) şi Portugalia (2-0 la Lisabona). Italia şi Anglia au câştigat fiecare disputele de pe propriul teren, dar la Mondiale au mers azzurii pentru că au învins Finlanda cu 7-1, în timp ce britanicii cu numai 2-1.
Austria a terminat neînvinsă grupa, în vreme ce est germanii şi turcii s-au încurcat reciproc.
Olandezii n-au mai avut emoţii după un 2-0 în Belgia, deşi au terminat la egalitate, 2-2, acasă cu Irlanda de Nord. Franţa a profitat de debutul bun, 2-2 în Bulgaria, chiar dacă a pierdut 0-1 în Irlanda.
Suedia a profitat din plin de eşecul Elveţiei, 0-1 în Norvegia, iar scoţienii de „umilinţa” cehoslovacilor (0-3) în Ţara Galilor. Ungaria a debutat cu o remiză, 1-1 cu Grecia la Atena, după care toţi s-au impus pe propriul teren (directele cu URSS au fost 2-1 şi 0-2).
Dar cea mai „dureroasă” grupă europeană a fost a VIII-a. Aici România a început în trombă, 1-0 cu Spania şi apoi 2-0 cu Iugoslavia la Zagreb. A urmat apoi o înfrângere pe final la Sevilla cu ibericii şi meciul decisiv, de coşmar din istoria fotbalului românesc, 4-6 cu Iugoslavia la Bucureşti!
Cei mai cărunţi un pic îşi aduc aminte de Safet Susici şi nefericitul portar „Ţeţe” Moraru. S-a făcut şi haz de necaz cu replica „şanse am avut cu carul, dar le-a măcinat Moraru”. De acest eşec incredibil a profitat Spania care a învins sârbii la Belgrad cu 1-0.
În rest Mexicul, SUA şi Canada au terminat la egalitate, dar mexicanii au promovat la golaveraj după 3-0 cu SUA. Brazilia, Peru, Bolivia (care a eliminat Uruguayul) au susţinut un baraj în trei, primele două surclasând bolivienii cu 8-0 şi 5-0.
„Maratoanele” din Asia şi Africa au fost câştigate de Iran şi Tunisia, ambele debutante la un turneu final al Cupei Mondial.
Turneul final al Campionatului Mondial din 1978 s-a disputat între 1 şi 25 iunie pe stadioanele din Buenos Aires, Mar del Plata, Rosario, Cordoba şi Mendoza.
În grupa A, Italia a încântat asistenţa cu un fotbal elaborat şi spectaculos. Peninsularii au trecut de francezi cu 2-1, de unguri cu 3-1 şi de argentinieni cu 1-0, având în echipă vedete de calibru ca Paolo Rossi, Zaccareli, Bettega, Benetti sau Causio. Gazdele în schimb s-au chinuit cu Franţa şi Ungaria pe care le-au învins totuşi cu 2-1.
Grupa B a promovat „aurul” şi „bronzul” de la Munchen (0-0 strategic în meciul direct), dar marea revelaţie a fost Tunisia care a învins Mexicul cu 3-1 şi a remizat cu nemţii. Ei s-au calificat totuşi pentru că au trecut de azteci cu 6-0.
Grupa C a avut o formaţie în mare formă, Austria. Cu atacanţi de rasă precum Krankl, Schachner sau Obermeyer, austriecii au învins Spania cu 2-1 şi Suedia cu 1-0, cu care brazilienii abia au remizat (0-0 şi 1-1). Dar, deja calificaţi, austriecii au cedat în faţa Braziliei cu 0-1, golul lui Roberto „izbăvind” tripla campioană mondială. Oricum, Brazilia avea în echipă jucători de marcă precum Zico, Reinaldo, Dirceu, Nelinho, dar parcă sub Pele, Jairzinho, sau Garrincha.
Grupa D a fost dominată de Peru. A fost momentul lui Teofilo Cubillas, „incaşii” învingând Scoţia cu 3-1 şi Iranul cu 4-1, pentru ca apoi să remizeze cu Olanda. Batavii au profitat de egalul „cimpoierilor” cu Iranul, dar au tremurat la eşecul în faţa scoţienilor fiind salvaţi de Johnny Rep.
Grupele semifinale au fost una 100% europeană şi una 75% sud-americană.
Olanda a depăşit Austria cu 5-1 şi apoi a remizat, 2-2 cu RFG în reeditarea finalei de la Munchen. Italienii în schimb a încheiat la egalitate disputa cu nemţii şi au învins abia cu 1-0 Austria. În meciul direct dintre Italia şi Olanda, azzurii au dominat clar prima repriză şi au condus prin autogolul marcat de Brandts, pentru ca apoi să rateze ocazii imense prin Causio, Bettega şi Rossi. Totul s-a schimbat după pauză şi Zoff a încasat două goluri din două „ghiulele” trimise de fundaşii Brandts şi Haan. Ciudat, campionii momentului n-au profitat, pierzând derbiul cu Austria, 2-3, vârful de atac Krankl fiind senzaţional. După „Mundial” el a fost transferat de FC Barcelona.
Argentina şi Brazilia au făcut „un şah etern” şi au încheiat nedecis, 0-0. Înaintea rundei finale conducea Brazilia, 3-0 cu Peru, gazdele având doar 2-0 cu Polonia. Brazilienii au început greoi disputa cu Polonia, după golul lui Nelinho venind şi egalarea leşilor prin Lato. După pauză a ieşit la rampă Roberto şi Brazilia s-a impus cu 3-1 având golaveraj 6-1!
La Rosario însă, s-a jucat o „comedie”, care a însemnat o tragedie pentru „selecao”. Argentina a învins Peru cu 6-0, Kempes şi Luque marcând de câte două ori, pentru ca abia apoi să se afle că portarul Quiroga era născut la….Buenos Aires!
Brazilia a „înghiţit” combinaţia şi a cucerit medalia de bronz după ce au trecut în finala „mică” de Italia cu 2-1. Italienii au condus prin golul marcat de Causio, dar Zoff a fost din nou neputincios la „torpilele” lui Nelinho şi Dirceu.
Finala mare s-a jucat pe 25 iunie 1978 pe stadionul River Plate în prezenţa a 80.000 de spectatori. Argentina a marcat prin Mario Kempes, pentru ca apoi să rateze ocazii rarisime prin Bertoni, Tarantini şi acelaşi Kempes. Fără Cruyff, retras de la naţională, dar impulsionaţi de veteranul Suurbier, olandezii au egalat cu capul prin Naninga şi au avut şansa să marcheze prin Rensenbrinck care a trimis în bară din câţiva metri.
S-a intrat în prelungiri unde Mario Kempes şi Bertoni au făcut-o campioană pe Ar-gen-ti-na într-un vulcan de confetti.
Formaţiile finalei:
Argentina: Fillol – Olguin, Galvan, Passarella, Tarantini, Ardiles (Larossa), Gallego, Kempes, Bertoni, Luque, Ortiz (Houseman).
Olanda: Jongbloed – Krol, Brandts, Haan, Poortvliet, Jansen (Suurbier), Neeskens, Willy Van de Kerkhof, Rep (Naninga), Rensenbrinck (Rene Van de Kerkhof).
Arbitru: Sergio Gonella (Italia)
Golgheter la Mondialul din 1978 a fost Mario Kempes cu şase goluri, urmat de Cubillas şi Rensenbrinck cu cîte cinci. Cel mai bun jucător a fost ales Mario Kempes care va fi eclipsat peste doar un an de inegalabilul Gicu Dobrin în meciul FC Argeş – Valencia 2-1!