Până la ediţia 1954 a Cupei mondiale de Fotbal, doar două naţiuni triumfaseră, Uruguay în 1930 şi 1950 şi Italia în 1934 şi 1938. La CM din Eveţia 1954 exista o favorită certă: Ungaria.
Vecinii noştri aveau în acea perioadă o echipă incredibilă ale cărei rezultate erau pe măsură. În zona „democraţiilor populare” ungurii spulberau tot. În trei meciuri pe care România le-a disputat cu ei a cedat cu 1-5, 2-7 şi 0-9!  Dar şi ceilalţi „tovarăşi şi pretini” au avut o soartă asemănătoare, bulgarii pierzând tot cu 0-9, albanezii cu 0-3, polonezii cu 2-6, iar sovieticii cu 1-3 şi 0-1 (la Moscova).
La Olimpiada din Finlanda (1952), ungurii s-au impus în finala cu Iugoslavia cu 2-0, după ce în tur învinseseră România cu 2-1. Apogeul echipei maghiare a venit în 1953 când englezii i-au provocat pe unguri la „meciul secolului”. Vecinii noştri s-au cam „supărat” şi i-au „lămurit” pe englezi cu 6-3 pe Wembley şi 7-1 pe Nepstadion.
Campionatul Mondial de Fotbal din 1954 a cunoscut o formulă originală de disputare. În fiecare grupă erau câte doi „capi de serie”, care jucau doar cu celelalte două formaţii, iar în caz de egalitate de puncte, locurile 2 şi 3 jucau un meci de baraj. Indiferent de golaveraj.
În preliminariile CM Elveţia 1954 s-au înscris 38 de echipe. România a învins Bulgaria cu 3-1 şi 2-1, dar a pierdut în faţa Cehoslovaciei cu 0-2 la Praga şi 0-1 la Bucureşti, golul victoriei formaţiei oaspete fiind reuşit de Safranek.

Din lotul României „socialiste” au făcut parte jucătorii: Băcuţ I, Călinoiu, Nicuşor, Szoko, Ozon, Suru, Birtaşu (Dinamo Bucureşti), Voinescu, Apolzan, Petchovschi, Zavoda II, Toma, Onisie (CCA Bucureşti), Farmati, Serfozo, Vaczi (Flamura Roşie UTA Arad), Filote, Iordache, Androvitz (Locomotiva Bucureşti), Paraschiva (Minerul Petroşani), Kiss I (IC Oradea), ene (Dinamo Braşov). Birtaşu şi Onisie au evoluat în 1952-1953 la Casa Armatei Cîmpulung Moldovenesc, „meteoritul” fotbalului românesc.
În rest, Germania a eliminat Norvegia şi…regiunea Saar!, Belgia a „scos” Suedia, iar în grupa britanică a triumfat Anglia (4-2 în decisiv cu Scoţia). Franţa a surclasat Irlanda şi Luxemburg, Austria a umilit Portugalia (9-1 la Viena), marea surpriză fiind Turcia care a eliminat Spania (1-4 la Madrid, 1-0 la Istanbul, 2-2 în jocul de baraj, turcii calificându-se prin tragere la sorţi! Italia nu a avut probleme cu Egiptul, iar Iugoslavia a eliminat Grecia şi Israel fără a primi gol.
Dincolo de ocean, Mexic a trecut de Haiti şi SUA, Brazilia nu a avut probleme cu Chile şi Paraguay, iar Coreea de Sud a depăşit Japonia.
Turneul final elveţian a avut cele mai ciudate scoruri, se spune că în principal din cauza dimensiunilor reduse ale terenurilor de joc.
În grupa A, Brazilia a câştigat 5-0 cu Mexic, pentru ca apoi să remizeze „strategic” cu Iugoslavia care trecuse cu 1-0 de Franţa.
Grupa B a consfinţit succesul net şi scontat al Ungariei, care a trecut de Coreea de Sud cu 9-0 şi de RFG cu 8-3. Este drept că în acest ultim joc, bătrânul Sepp Herbeger a folosit 6-7 rezerve, menajând titularii. Nemţii au învins Turcia cu 4-1, iar turcii au trecut de Coreea de Sud cu 7-0. În meciul de baraj între locurile 2 şi 3 din grupă, „mannshaft” s-a impus în faţa turcilor cu 7-2!
În grupa C, Uruguay a învins cu 2-0 Cehoslovacia şi cu 7-0 Scoţia şi Austria a trecut cu 1-0 de Scoţia şi 5-0 de Cehoslovacia.
Grupa D a consemnat o nouă umilinţă pentru Italia, care după 4-1 cu Belgia, a pierdut de două ori în faţa Elveţiei (1-2 şi 1-4 la baraj). Anglia a avut ceva emoţii după ce a remizat cu Belgia (scor 4-4) şi a învins cu 2-0 Elveţia.

În sferturile de finală a fost un meci epic, de povestit nepoţilor: Austria – Elveţia 7-5! În minutul 20 Elveţia conducea cu 3-0, iar la pauză era 5-4 pentru Austria. Wagner şi Hugi II au marcat câte 3 goluri.
Uruguay – Anglia a fost 4-2, campionii mondiali fiind de neoprit. Schiaffino a marcat de două ori pentru „celeşti”.
Ungaria – Brazilia s-a încheiat cu scorul de 4-2 şi sud-americanii au plecat acasă. Brazilienii au revenit la 1-2 şi 2-3, dar nu au putut mai mult, ungurii fiind mai „brazilieni” decât ei.
În ultimul sfert de finală, RFG – Iugoslavia a fost 2-0. Nemţii au punctat prin Horvat (autogol) în minutul 10 şi Rahn în minutul 86.
În semifinale s-a jucat un meci fantastic, Ungaria – Uruguay 4-2 după prelungiri la Lausanne. Ungurii au condus cu 2-0 prin golurile înscrise de Czibor şi Hidegkutti, sud-americanii egalând prin punctele reuşite de Hohberg. În prelungiri maghiarii au mai marcat de două ori prin Kocsis şi Hidegkutti şi au câştigat.
La Basel, RFG a trecut de Austria cu 6-1 fraţii Otto şi Fritz Walter marcând câte o dublă.
În finala „mică”, la Zurich, austriecii au învins Uruguay-ul cu 3-1. Pentru austrieci au marcat Ocwirk, Stojaspal şi Cruz (autogol), respectiv Hohberg. Din formaţia „celestă”, campioană mondială în 1950, mai rezistaseră doar Varela, Maspoli şi Schiaffino.

Finala CM 1954 s-a dipsutat pe 4 iulie pe stadionul Wankdorf din Berna cu 55.000 de mii de spectatori în tribună, din care 40.000 erau nemţi.
După doar 8 minute de joc era 2-0 pentru unguri care au punctat prin Puskas şi Czibor. Aşa cum se spune şi în prezent, „pe nemţi nu-i consideri învinşi decât dac-i vezi în autocar”, în minutul 10 Morlock reduce din handicap. Ungurii s-au „pierdut” puţin şi Otto Walter a egalat.
Maghiarii au asaltat poarta germanilor după pauză. Hidegkutti a şutat în bară, Puskas a fost blocat de două ori în situaţie de „singur cu portarul”, Kohlmeyer a scos de pe linia porţii mingea trimisă de Toth, pentru ca apoi din nou bara să se opună balonul expediat de Kocsis din 2 metri!
Aşa cum se întâmplă în fotbal, în minutul 85 Bosyik pierde uşor un balon, interceptează Schafer, urmează o pasă la Fritz Walter care-l lansează pe Rahn care şutează imparabil cu stângul pentru 3-2. Puskas a marcat în minutul 90, dar golul a fost anulat pentru offsaid şi Germania câştigat Cupa Mondială din Elveţia 1954.
20.000 de nemţi au invadat terenul, de data asta, iar la Munchen sute de mii i-au purtat în triumf pe eroii de la Berna. La Budapesta a fost doliu, ungurii pierzând după 47 de meciuri fără înfrângere.
Echipele care au jucat finala de la Berna 1954.
RFG: Turek – Posipal, Kohlmeyer, Eckel, Liebrich, Mai, Rahn, Morlock, O.Walter, F.Walter, Schafer.
Ungaria: Grocsics – Buzansky, Lantos, Bozsik, Lorant, Zakarias, Czibor, Kocsis, Hidegkutti, Puskas, Toth.
Partida a fost arbitrată de englezul William Ling.
Golgheter a fost Sandor Kocsis cu 11 goluri, urmat de Morlock şi Hugi II cu câte 6 goluri. Cel mai bun jucător a fost declarat Ferenc Puskas.