Competiţiile continentale „exotice” au şi ele o istorie suficient de lungă, de exemplu Cupa Asiei se desfăşoară din 1956 din patru în patru ani.
Recordmena celor 15 ediţii este Japonia cu 4 victorii, prima dintre ele fiind abia în 1992! Câte trei ediţii au cucerit Iranul şi Arabia Saudită. Coreea de Sud s-a impus în primele două finale, după care a pierdut trei, iar câte un succes au Israelul, Kuweitul şi Irakul. În Asia se dispută şi o serie de competiţii regionale, Jocurile Asiatice, Jocurile Asiei de Sud-Est sau Cupa Golfului.
Africanii au „debutat” în competiţia lor continentală în 1957, de atunci jucându-se nu mai puţin de 29 de ediţii bianuale. Recordul „all-time” al câştigătoarelor Cupei Africii îl deţine Egiptul cu 7 victorii. De remarcat faptul că „faraonii” au acordat mai mult interes cupei continentale decât Campionatului Mondial, ei triumfând în Cupa Africii în 1998, 2006 şi 2010 când nu au fost la Mondiale.
Câte 4 victorii în palmares au Ghana şi Camerun, trei Nigeria, două, Congo (Zair), şi câte unul, Cote d’Ivoire, Tunisia, Zambia, Africa de Sud, Algeria, Etiopia, Maroc şi Sudan.
Africanii deţin rezultate impresionante la nivelul fotbalului juvenil, acolo unde Nigeria a fost de patru ori campioană mondială, iar Ghana de două ori! La acest nivel au existat însă întotdeauna discuţii şi chiar contestaţii din cauza vârstei juniorilor „Under 17”. Notoriu este cazul nigerianului Taribo West, care a evoluat la Inter şi AC Milan, acesta recunoscând deschis că nu-şi cunoaşte anul naşterii!
La nivelul juniorilor „mari” (U20) latino-americanii au dominat categoric întrecerile mondiale, Argentina câştigând 6 ediţii, Brazilia 4, în 2013 triumfând Mexicul! De remarcat prestaţia României la Campionatul Mondial din Australia 1981, atunci generaţia „cangurilor” obţinând bronzul, golgheterul turneului final fiind Romulus Gabor. De menţionat faptul că din acea generaţie a făcut parte şi suceveanul Ilie Gafencu, el jucând în meciurile de calificare dinaintea Mondialelor.
Ne vom întoarce pentru a pune accent pe competiţiile din zona Balcanică.
Cupa Balcanică a cunoscut 10 ediţii. Aici, România se poate lăuda cu 4 ediţii în care a câştigat, în 1931, 1933, 1936 şi 1980. Memorabilă rămâne victoria din 1933, disputată la Bucureşti, când România a învins Bulgaria cu 7-0, Iugoslavia cu 5-0 şi Grecia cu 1-0. Cupa Balcanică a mai câştigată de Iugoslavia în 1934 şi 1935, Bulgaria în 1932 şi 1976, Albania în 1946 şi Ungaria în 1947. De altfel, după război, „şefii” de la Moscova au „regionalizat” competiţia şi au intrat şi ungurii în Balcani. Mai mult, în 1948 au fost organizate Jocurile Balcanice şi ale Europei Centrale unde au fost cooptaţi şi cehoslovacii şi polonezii. Competiţia nu a prezentat mare interes pentru că ungurii dominau fotbalul din zonă în acel moment.
A mai existat pe vremuri şi o „simpatizată” „Cupă a prieteniei româno‑iugoslave” cu trofee oferite alternativ de cele două federaţii. Ediţii „independente” au fost doar 1926‑1929, când au câştigat sârbii, şi 1936-1940 când au câştigat românii. În celelalte variante cupa revenea echipei care câştiga la Balcaniadă! De altfel, România a avut peste 40 de meciuri directe cu vecinii sârbi.
Desigur, la nivel european a existat şi un Campionat Scandinav, din 1936 şi până în 1977, toate cele nouă ediţii revenind Suediei! Episodic, s-a mai organizat şi Cupa Alpilor. Există turnee de fotbal şi în cadrul Jocurilor Mediteraneene, dar şi o Cupă a Ţărilor Arabe. La fel, există şi Jocurile Pacificului, acolo unde Australia a câştigat până s-a plictisit şi s-a „mutat” în Asia unde joacă în preliminariile Campionatului Mondial şi Cupei Asiei. În Jocurile Pacificului a rămas „şefă” Noua Zeelandă, însă în 2012 a câştigat Tahiti.
Cupa Confederaţiilor a fost organizată din 1992, între Campionatele Mondiale şi adună la start campioanele continentale, plus campioana mondială a momentului.
Din cele nouă ediţii disputate până în prezent conduce tot Brazilia, victorioasă în 1997, 2005, 2009 şi 2013. Franţa a câştigat în 2001 şi 2003. Câte o victorie au Danemarca şi Mexic.
Am lăsat la urmă, dar nu intenţionat, fotbalul feminin. Primul campionat european a avut loc în 1984, campioană fiind Suedia. Apoi a urmat Norvegia în 1987 şi 1993.
Germania a „monopolizat” apoi competiţia câştigând în 1989 (RFG), 1991, 1995, 1997, 2001, 2005, 2009 şi 2013.
La nivel mondial, în fotbalul feminin SUA a fost prima campioană în 1991 şi apoi 1999. Norvegia a triumfat şi ea în 1995. Nemţoaicele au câştigat titlul suprem în 2003 şi în 2007. Marea surpriză a furnizat-o în 2011 Japonia, care a învins în finală SUA.