Ediţia Cupei Mondiale de fotbal din 1938 a întâmpinat (din nou!) opoziţia sudamericanilor. Motivul a fost decizia luată la Congresul FIFA ţinut după Jocurile Olimpice de la Berlin din iunie 1936, de a atribui Franţei organizarea competiţiei, pentru că americanii au afirmat că este rândul lor.
La JO de la Berlin, victoria în turneul de fotbal a revenit Italiei, după 1-0 în finala cu Austria. La aceste Jocuri Olimpice, austriecii au jucat un ultim meci în „nume propriu” pentru că peste doi ani, prin Anschluss, erau încorporaţi în Reich-ul german.
În preliminariile Cupei Mondiale din 1938 s-au înscrsi 37 de ţări, dar pe parcurs s-au retras printre altele Argentina, Mexicul şi Egiptul. De retragerea africanilor a profitat România, care s-a calificat fără a juca vreo partidă.
În preliminarii au fost şi câteva scoruri notabile: Polonia – Iugoslavia 4-0, Ungaria – Grecia 11-1 şi Cehoslovacia – Bulgaria 6-0.
Turneul final al Cupei Mondiale de Fotbal 1938 s-a desfăşurat în perioada 4-19 iunie.
În faza optimilor de finală, marea „bombă” a oferit-o Elveţia, care a eliminat Germania la Paris. A fost întâi 1-1 după prelungiri, iar apoi elveţienii au câştigat cu 4-2 deşi erau la un moment dat jucau în doar 9 jucători. Vedeta întâlnirii a fost Abegglen II care a marcat golurile victoriei. „Gurile rele” au spus că nemţii au fost „sabotaţi” de cei cinci jucători austrieci introduşi în echipă de selecţionerul Sepp Herbergger (Raffl, Schmauss, Mock, Hanneman şi Pesser). Mai interesantă a fost calificarea Suediei în sferturile de finală prin neprezentarea Austriei care nu mai exista!
Tot la Paris, s-a jucat Franţa – Belgia scor 3-1, al 33-lea meci între cele două reprezentative. Nu după mult timp ele vor avea cumva soarta Austriei…
La Reims, Ungaria – Antilele Olandeze a fost 6-0, partidă în care Zsengeller şi Dr.Sarosi au marcat câte două goluri. La cei din Antilele Olandeze jucau indieni, chinezi, indonezieni şi olandezi.
La Marsilia, Italia a învins Norvegia cu 2-1 după prelungiri. Campionii mondiali şi olimpici au fost la un pas de eliminare, nordicii (care vor mai juca la Mondiale abia în 1994!) marcând un gol care a fost apoi anulat la scorul de 1-1. Golul victoriei italienilor a fost marcat de Silvio Piola în minutul 95.
La Strasbourg, s-a disputat un joc epic, Brazilia – Polonia 6-5, după prelungiri. Leonidas şi Willimowski au înscris câte 4 goluri fiecare. Polonezul a marcat 4 goluri şi României în 1942 într-un anical terminat 9-3 pentru Germania, evident sub tricoul Marelui Reich.
La Le Havre, Cehoslovacia – Olanda a fost 3-0 după prelungiri, vicecampionii mondiali punctând în doar 10 minute de trei ori.
România a evoluat la Toulouse în compania modestei echipe a statului Cuba. Românii au luat jocul uşor şi după ce au deschis scorul prin Bindea, au fost nevoiţi să alerge de două ori după egalare prin punctele reuşite de Baratky şi Dobay. La rejucare tot românii au marcat primii prin Dobay, dar apoi s-au „tăiat” şi au primit două goluri fiind eliminaţi de Cuba!
Deşi au pierdut în faţa unei formaţii „minuscule” în acele vremuri, trebuie să amintim numele „muşchetarilor” români: Pavlovici, Chiroiu II, Burger, Bindea, Dobay (Ripensia Timişoara), Vintilă, Răşinaru, Raffinsky, Baratky, Bogdan Moldoveanu (Rapid Bucureşti), Kovacs I (CA Oradea), Bodola, Bărbulescu (Venus Bucureşti), Sadowsky, Prassler (AMEF Arad), Felecan (Victoria Cluj). După acest turneu final din Franţa 1938, România va mai merge la Mondiale abia în 1970 atunci când Ripensia, Venus şi CA Oradea vor fi doar o amintire, singura rămasă fiind Rapid Bucureşti.
În sferturile de finală, la Lille, Ungaria a învins Elveţia cu 2-0, elveţienii fiind epuizaţi de duelurile cu nemţii.
La Antibes, Suedia i-a „liniştit” pe cubanezi întrecându-i cu 8-0.
La Paris, Italia a „îndoliat” Franţa învingând-o cu 3-1. Cocoşii galici îşi vor lua revanşa abia în 1998. Eroul italienilor a fost Piola care a marcat de două ori.
La Bordeaux, Brazilia va pătrunde pentru prima dată în elita fotbalului mondial. După ce în primul joc a remizat, 1-1, cu Cehoslovacia, la rejucare a câştigat cu 2-1, Leonidas înscriind câte un gol în fiecare meci.
În prima semifinală, la Paris, Ungaria a învins Suedia cu 5-1, după ce scandinavii au deschis scorul prin Nyberg, Zsengeller punctând de două ori pentru maghiari.
În cea de-a doua semifinală s-au întâlnit Italia şi Brazilia, scorul final fiind 2-1. Surprinzător, brazilienii l-au lăsat pe banca de rezerve pe Leonidas, iar italienii au profitat marcând de două ori prin Meazza şi Piola. Sudamericanii au revenit prea târziu, golul lui Romeu reducând doar scorul.
În finala mică, Brazilia a învins Suedia cu 4-2 (1-2). Leonidas a înscris de două ori şi a devenit golgheter, iar Suedia s-a clasat a patra cu victoria din meciul cu Cuba.
Finala Cupei Mondiale din 1938 s-a disputat în data de 19 iunie 1938 pe stadionul „Parc des Princes” din Paris. A fost Italia – Ungaria 4-2 (3-1).
După ce Colaussi a înscris în minutul 6, ungurii au egalat în minutul 8 prin Titkos. Italienii au trecut apoi la cârma jocului şi au punctat prin Piola şi Colaussi. În minutul 70 Dr.Sarosi a redus din handicap, dar Silvio Piola a închis tabela în minutul 83.
Italia a dominat clar acei ani în fotbalul mondial câştigând Cupa Europei în 1932, titlul olimpic în 1936 şi titlurile mondiale în 1934 şi 1938.
În finala Cupei Mondiale din 1938 s-au confruntat echipele:
Italia: Olivieri – Foni, Rava – Serantoni, Andreolo, Locatelli – Biavati, Meazza, Piola, Ferrari, Colaussi.
Ungaria: Szabo – Biro, Polgar – Szalay, Szucs, Lazar – Sas, Vincze, Dr.Sarosi, Zsengeller, Titkos.
Arbitrul partidei a fost francezul Georges Capdeville.
Cel mai bun jucător al turneului a fost declarat Leonidas da Silva care a marcat 8 goluri, el fiind urmat de Piola, Dr.Sarosi şi Zsengeller cu câte 5 goluri.
Ediţiile următoare ale Cupei Mondiale urmau să se dispute în America de Sud în 1942 şi în Germania în 1946. Evident în Germania 1946 lucrurile era puţin „demolate”, la fel ca şi în restul Europei.
Există a „legendă” care spune că Brazilia a încercat să organizeze Cupa Mondială din 1942 încercând să invite ţările neutre ca Suedia, Elveţia, Portugalia, Irlanda, Turcia şi Spania, dar totul a rămas însă o utopie!