Ediţia italiană din 1990 a fost prima de după căderea „cortinei de fier” şi una care a consacrat al treilea triumf german, primul al Germaniei Unite. Simptomatic, în 1988 URSS obţinea ultimul său titlu, cel olimpic, iar Olanda cucerea titlul european pe teren german.

Sistemul de disputare al turneului final „Italia Novanta” a fost la fel ca şi cel al ediţiei precedente din Mexic, adică tot cu 24 de participante. În Europa, din grupele de cinci echipe mergeau la turneul final primele două, iar din grupele de patru (acestea în număr de trei), primele clasate şi cele mai bune locuri secunde.

URSS şi Austria nu au avut emoţii cu RDG, Islanda şi Turcia. Spania a „defilat” într-o grupă în care Irlanda s-a calificat în premieră (Ungaria, Irlanda de Nord şi Malta nu au contat). Belgia şi Cehoslovacia au mers cap la cap cu Portugalia, Elveţia şi Luxemburg făcând figuraţie. A surprins eliminarea Franţei, dar generaţia lui Platini apusese, Scoţia şi Iugoslavia depăşind uşor Norvegia şi Cipru.

Din grupele de patru au promovat Anglia, RFG şi … ROMÂNIA. Echipa noastră a trecut în meciul decisiv de Danemarca cu 3-1 la Bucureşti, după ce la Copenhaga pierduse cu 0-3. Pentru selecţionata României au marcat Balint, de două ori şi Ovidiu Sabău. Pe danezi înfrângerea i-a costat prezenţa la Mondiale, în locul lor mergând Olanda şi Suedia.
În America de Sud nu au fost surprize, Brazilia, Argentina, Uruguay şi Columbia calificându-se lejer.

Din zona CONCACAF s-au calificat USA şi Costa Rica. Din Africa au venit în Italia, Camerunul şi Egiptul. Coreea De Sud a venit şi ea pentru a doua oară la un turneu final, alături de debutanta Emiratele Arabe Unite.

Italia a fost o gazdă perfectă. Imnul ediţiei, „Notte Magiche” cântat de Gianna Nanini fiind şi acum un şlagăr. Partidele de la turneul final italian s-au desfăşurat pe stadioane superbe la Milano, Torino, Napoli, Genova, Florenţa şi Bari. Echipe din Europa de Est, Iugoslavia, Cehoslovacia şi România au fost primite cu multă căldură, în comparaţie cu sovieticii care au participat cu sigla CSI (Comunitatea Statelor Independente).

În grupa A, Italia a defilat, 1-0 cu Austria, 1-0 cu USA şi 2-0 cu Cehoslovacia. Italia a lansat o nouă vedetă, „salvatore della patria” Salvatore „Totto” Schillaci. Cehoslovacia s-a calificat şi ea mai departe după 1-0 cu Austria şi 5-1 cu USA.
Grupa B a oferit o prima consacrare a „generaţiei de aur”. A fost 2-0 în primul meci, România – CSI prin golurile marcate de Lăcătuş. A venit apoi o înfrângere neaşteptată, 1-2 cu Camerun, care trecuse în partida de deschidere de Argentina, veteranul Roger Milla (40 de ani!) fiind mai agil decât Andone. Golul nostru a fost reuşit de Balint.

Meciul decisiv pentru calificarea în faza următoare s-a disputat pe 18 iunie 1990 la Napoli. România şi Argentina nu aveau voie să piardă! După o partidă memorabilă scorul final a fost 1-1, pentru sud-americani marcând Monzon, iar pentru români Balint. În celălalt meci din grupă a fost CSI – Camerun 4-0!!!, dar ruşii au plecat acasă chiar dacă Valeri Lobanovski a fost „servit” de elevul său Nepomniacii, antrenorul africanilor.

Grupa C a adus calificarea scontată a Braziliei, care a trecut greu de Suedia, scor 2-1, de Costa Rica (1-0) şi de Scoţia (1-0). Surpriza grupei a fost Costa Rica, echipă ce a depăşit şi Scoţia şi Suedia.

Grupa D a fost câştigată clar de Germania, 4-1 cu Iugoslavia şi 5-1 cu EAU. Nemţii au fost „galanţi” cu Columbia, scor 1-1, care a pierdut cu sârbii, dar s-a calificat graţie regulamentului.

Spania şi Belgia nu prea au avut emoţii, mai departe mergând şi Uruguay, 1-0 cu Coreea de Sud printr-un gol marcat în minutul 90.

Cea mai „ciudată” grupă a fost ultima (F), unde s-au înregistrat cinci remize, doar Anglia învingând Egiptul cu 1-0, mai departe mergând Olanda şi … Irlanda.

În faza optimilor de finală, România a întâlnit Irlanda pe 25 iunie la Genova. După un meci crâncen scorul a rămas nemodificat şi după 120 de minute. Ai noştri au avut o grămadă de ocazii prin Sabău, Răducioiu, Hagi şi Andone, dar n-au putut marca.

La „loteria” penaltiurilor a fost următoarea desfăşurare:
1-0 a marcat Hagi
1-1 a egalat Sheedy,
2-1 a marcat Lupu
2-2 a egalat Houghton
3-2 a marcat Rotariu
3-3 a egalat Townsend
4-3 a marcat Lupescu
4-4 a egalat Cascarino
4-4 a ratat Daniel Timofte
4-5 a încris O’Leary şi totul s-a terminat.

Echipa României a evoluat în următoarea componenţă: Lung – Rednic, Andone, Gică Popescu, Klein – Sabău (D.Timofte), Lupescu, Rotariu, Hagi – Răducioiu (Lupu), Balint.

În lotul „italian” au mai figurat Stelea, Dan Petrescu, Săndoi, Mateuţ, Cheregi antrenori fiind Emerich Jenei şi Cornel Drăguşin.

Camerun a continuat seria jocurilor de pomină după ce a depăşit Columbia cu 2-1 prin dubla incredibilului Roger Milla. Cehoslovacia a trecut de Costa Rica cu 4-1 cu un hatt-trick a lui Skuhravy (care apoi va juca la Genoa).

În cel mai tare meci din optimi Argentina a învins Brazilia cu 1-0 prin golul reuşit de Caniggia după a pasă de geniu a lui Maradona.

Italia – Uruguay a fost 2-0, „azzurii” punctând prin Schillaci şi Serena.
Anglia – Belgia a fost 1-0, după prelungiri, insularii marcând prin David Platt.
Iugoslavia – Spania a fost 2-1, plavii punctând prin Stojkovici.
Germania – Olanda s-a încheiat 2-1, golurile nemţilor fiind reuşite de Klinsmann şi Brehme, pentru „portocalii” punctând R.Koeman.

Sferturile de finală ale Mondialului Italia 1990 n-au produs mari surprize.
Argentina a învins Iugoslavia la penaltiuri, deşi sud-americanii au ratat primii.
Italia – Irlanda a fost 1-0, golul victoriei fiind reuşit de Totto Schillaci. Italia încă nu primise gol, dar parcă terminase „benzina”.
Germania – Cehoslovacia a fost 1-0, pentru germani marcând Lothar Matthaus.
Cel mai frumos meci din cadrul sferturilor de finală a fost Anglia – Camerun, scor final 3-2. Platt a deschis scorul pentru englezi, pentru ca apoi Kunde şi Ekeke şi aducă Camerunul în avantaj. Nu s-a terminat aşa pentru că Gary Lineker a transformat două penaltiuri şi Anglia a câştigat.

Semifinalele s-a decis tot la mult criticatele lovituri de la 11 metri. La Torino, Germania – Anglia s-a terminat 1-1, goluri marcate de Brehme şi Lineker. La penaltirui au ratat Stuart Pierce şi Chris Waddle.

La Napoli s-a consumat marea dramă a Italiei. Argentina – Italia a fost 1-1 şi apoi 4-3 la penaltiuri, golul marcat de Schilacci nemaifiind suficient. Vialli, Donadoni, Bergomi, Maldini et.co nu au putut evita golul egalizator al lui Caniggia la o gafă a lui Walter Zenga. De la gazde au ratat Donadoni şi Serena şi Italia a fost în doliu!

Finala „mică” s-a disputat între Italia şi Anglia, scorul final fiind 2-1. Pentru italieni au punctat Roberto Baggio şi Totto Schillaci din penalty, pentru englezi marcând David Platt. A fost însă o palidă consolare pentru italieni.

Finala mare a fost o reeditare a celei din Mexic 1986. Germania – Argentina a fost 1-0, golul fiind marcat de Brehme din penalty în minutul 85. Nemţii au dominat jocul, argentinienii fără Caniggia, Batista, Giusti şi Olarticoechea suspendaţi fiind modeşti.

Echipele finalei
Germania: Illgner – Berthold (Reuter), Kohler, Augenthaler, Brehme – Buchwald, Matthaus, Hasller, Litbarski – Voller, Klinsmann.
Argentina: Goycochea – Lorenzo, Sensini, Serizuela, Ruggeri (Monzon), Simon – Basualdo, Burruchaga (Calderon), Maradona, Troglio, Dezotti.
Arbitru: Codesal Mendez (Mexic)
Golgheteri: Schillaci – 6 goluri, urmat de Skuhravy, Matthaus, Milla şi Michel cu câte 5 goluri.
(Petru Tomuţă, Viorel Bîgu şi Dănuţ GH.Doroftei)