În după-amiaza acestei zile, 300 000 de exemplare ale ziarului L’Aurore au aterizat în chioșcurile de presă pariziene cu forța unei explozii. Pe prima pagină era publicat un articol care a constituit editorialul secolului.

Sub titlul „J’accuse”, articolul învinuia conducerea Armatei Franceze de ticluirea unei înscenări împotriva unui căpitan de armată nevinovat sub acuzația de trădare în 1894 pentru ca apoi, după patru ani, să mușamalizeze această fărădelege aranjând achitarea unui al doilea ofițer despre care se știa că era de fapt persoana vinovată.

Nefericitul căpitan era, desigur, Alfred Dreyfus, singurul evreu din statul-major al armatei. Condamnat ca spion care trădase în folosul germanilor secrete ale artileriei franceze, el fusese condamnat la închisoare pe viață în Insula Diavolului.

Omul care s-a alăturat cauzei sale scriind acel J’accuse era marele scriitor francez Émile Zola. Armata a reacționat imediat la publicarea articolului și l-a dat în judecată pe Zola pentru calomnie. Tribunalul l-a găsit vinovat și, presimțind că apelul său va fi respins, el s-a refugiat în Anglia.

Zola nu a fost primul apărător al lui Dreyfus, dar cazul Dreyfus – l’affaire, cum a fost denumit în Franța – a dobândit o enormă publicitate atunci când el l-a prezentat atât de dramatic. Alături de el au fost personalități precum Georges Clemenceau, Jean Jaurès și Anatole France. Împreună, ei și ceilalți dreyfusarzi s-au confruntat cu un sentiment public marcat de antisemitism, care credea în onestitatea armatei și în vinovăția căpitanului.

Într-o națiune profund divizată, a durat mult până când s-a făcut dreptate.

Între timp, Zola a murit în 1902, asfixiat de fumul de la un coș de sobă defect (unii au susținut că opozanții săi au înfundat coșul). Dar cauza pe care el o susținuse căpătase deja o mare forță.

Lui Dreyfus i-a fost acceptat un al doilea proces în 1899. A fost din nou declarat vinovat, dar datorită „circumstanțelor atenuante” a fost condamnat la doar zece ani închisoare. Mulți oameni din Franța au înțeles acum că elementul „atenuant” în cazul lui Dreyfus însemna nevinovăția acestuia. Cu o sănătate șubrezită, el a acceptat o grațiere din partea președintelui Franței.

Cu timpul, ofițerul vinovat și-a mărturisit rolul jucat în proces. În 1906, un tribunal francez l-a achitat pe Dreyfus de toate acuzațiile. A fost reprimit în armată, înaintat la gradul de maior și decorat cu Legiunea de Onoare. A luptat în Primul Război Mondial cu gradul de locotenent-colonel.

Tot la 13 ianuarie:

86 î.Hr.: Generalul și consulul roman Gaius Marius moare nebun.

1599: Moare poetul englez Edmund Spenser.

1625: Moare pictorul flamand Jan Brueghel cel Bătrân, fiul celebrului Pieter Brueghel cel Bătrân.

1628: Se naște Charles Perrault, autorul cărții pentru copii Poveștile mamei mele gâsca.

1898: Moare Lewis Carroll (Charles Dodgson), autorul cărții Alice în Țara Minunilor.

Geo Alupoae, critic de teatru și impresar artistic la Teatrul Municipal „Matei Vișniec” Suceava