Echipa de fotbal a Sucevei a fost ani buni în Divizia A, prima oară în 1987, iar apoi în anii 2000. Generațiile din acei ani au fost grozave, dar, cei mai cărunți la tâmple spun că cele mai frumoase vremuri au fost cele din Divizia B. Atunci se spune că oamenii jucau cu sufletul, lăsau deoparte câștigurile și se gândeau doar la cei din tribune.
Chimia Suceava a promovat din Divizia C pe atunci în Divizia B, iar apoi continuatoarea formaţiei CSM Suceava a fost una dintre cele mai solide grupări din seria I. Cei trecuţi bine de prima tinereţe îşi aduc cu siguranţă aminte de faptul că la Suceava, pe „Areni” se câştiga extrem de greu, publicul care umplea efectiv tribunele fiind realmente un adevărat al 12-lea jucător.

Unul dintre veteranii suceveni care rezistă și acum pe planetă este portarul Andrei Sidac.

Născut la Cernăuţi, portarul ajuns acum la venerabila vârstă de 80 de ani s-a „lipit” la Suceava şi a rămas să joace aici mai bine de 15 ani.„Îmi aduc aminte cu plăcare de anii junioratului în care am fost selecţionat în tabăra naţională la această categorie de vârstă, aşa se numea pe atunci şi l-am avut ca antrenor pe Traian Ionescu. Poate că în prezent sunt nume care nu spun nimic, dar pe vremuri ele erau venerate de toată lumea. Am fost selecţionat şi în echipa de tineret sub 21 de ani, însă cea mai bună perioadă din viaţa mea a fost aceea petrecută la Chimia Suceava şi apoi CSM Suceava.

Din formaţia care este apropiată de suflet au făcut parte jucători ca Petcu, Gheghi, Nedelcu, Mărculescu, Stere, Goran, Danileţ, Vicovan, Teodosiu, Borcău, Arhire, Selimessi, Pavel şi Buzatu, antrenorul nostru fiind Radu Gologan. Am mai rămas puţini din acea generaţie şi aş vrea ca lumea să nu uite totuşi ce am încercat eu şi colegii mei de echipă pentru fotbalul sucevean. Am fost solicitat de multe echipe din România de la Iaşi, Bacău, Dinamo, Rapid dar am rămas la Suceava pentru că aşa am considerat că trebuie să fiu loial clubului care m-a crescut.

Cea mai bună performanţă de care îmi aduc aminte, sincer nu mai ştiu exact din ce an, a fost locul III ocupat la finele campionatului Diviziei B. A fost un an în care într-un tut de campionat am primit doar 7 goluri, o mândrie pentru mine ca portar, dar şi pentru apărarea din faţa mea care a contat întotdeauna. Singurul regret care mă încearcă este acela că nu am avut parte de un meci de retragere. Oricum, mare parte dintre cei cu care mai joc o tablă în parc îşi aduc aminte de vremurile când apăram poarta echipei oraşului nostru şi sper ca şi cei mai tineri să încerce să reprezinte cu cinste fotbalul sucevean”, a declarat veteranul Andrei Sidac, un adevărat model de fotbalist şi sportiv.