Se spune că fanaticii joacă bine rolul de martir, iar John Brown, care a fost spânzurat în această zi de 2 decembrie, acum 161 de ani, este exemplul perfect.

Cu nasul cârn, privire necruțătoare și barbă, înfățișarea sa era pe măsura rolului pe care l-a avut. Născut în Connecticut, în 1800, a încercat fără succes mai multemeserii: tăbăcar, speculator  imobiliar, cioban și comis-voiajor. Mutându-și marea familie dintr-un loc în altul, a devenit un aboliționist fanatic, demonstrându-și ardoarea convingerilor prin traiul într-o comunitate de negri liberi, în statul New York. Ulterior, s-a mutat în Kansas și a condus un raid nocturn de gherilă împotriva unei comunități prosclavagiste, atac în care cinci oameni au fost târâți afară din casele lor și omorâți în bătaie cubâtele.

În octombrie 1859, Brown a condus un grup mixt de șaisprezece albi și cinci negri într-un raid asupra orașului Harper’s Ferry, Virginia (astăzi Virginia de Vest). După un schimb de focuri în care au fost uciși doi trecători, acesta și-a stabilit cartierul general în armurăria federală, pe care o capturaseră oamenii săi.

Două zile și două nopți a stat acolo, cu 60 de ostatici, așteptând ca sclavii din zonă să se revolte și să-și ceară libertatea. Miliția statului înconjurase armurăria și, în dimineața zilei de 18 octombrie, o companie de soldați ai Marinei SUA aflată sub comanda colonelului Robert E. Lee, a declanșat atacul. Un locotenent de marină l-a doborât pe Brown cu sabia. Zece oameni de-ai lui Brown au fost uciși în luptă, inclusiv doi fii de-ai săi.

Brown a fost mutat rapid la Charleston (acum în Virginia de Vest), judecat și condamnat la moarte prin spânzurare pentru crimă, trădare și instigarea sclavilor la revoltă. Pe la ora 11 dimineața a fost adus la locul execuției, unde o gloată de 1 000 de oameni aștepta momentul, alături de 1 500 de soldați.

A fost adus într-o căruță, în propriul său coșciug, cu coatele legate la spate. Deținutul zdrențăros era calm și politicos. S-a urcat pe eșafod fără să opună rezistență și și-a îndreptat gâtul spre ștreang. Capul i-a fost acoperit cu o glugă albă. Șeriful l-a întrebat dacă vrea să decidă momentul execuției prin fluturarea unei batiste albe, dar bătrânul obosit i-a răspuns: „Nu, nu-mi pasă. Nu vreau să mă faceți să aștept mai mult decât este necesar”.

Acestea au fost ultimele sale cuvinte, rostite pe un ton calm și fără emoții. Calmul s-a așternut peste audiență, apoi șeriful a tăiat frânghia cu o lovitură precisă de toporișcă.

18 luni mai târziu, cauza lui Brown era răzbunată; începea războiul civil, iar „Leșul lui John Brown” a devenit cântecul favorit de marș al nordiștilor.

Tot la 2 decembrie:

1547: Moare la Sevilla conchistadorul spaniol Hernán Cortés.

1697: Catedrala St. Paul din Londra, reconstruită, își deschide porțile.

1804: Napoleon se autoproclamă împărat.

1805: Napoleon îi învinge pe austrieci la Austerlitz.

1814: Moare marchizul de Sade.

1851: Ludovic Napoleon înscenează o lovitură de stat pentru a deveni dictatorul Franței.

1852: Senatul francez adoptă o rezoluție prin care îl înscăunează pe Napoleon al III-lea împărat.

 

Geo Alupoae, critic de teatru și impresar la Teatrul „Matei Vișniec” Suceava

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
Cultural
SAV-COM Suceava
General Construct - Anunturi angajare
Aeroportul International Stefan cel Mare Suceava
REVINE Suceava
Hornar de Bucovina
Locuri de munca in Romania
ROMFOUR - Transport international de persoane colete - auto pe platforma
Loial Impex Suceava