„Prima dată am văzut luminile Parisului, puțin după ora 10 seara sau 5 după-amiaza, ora New York-ului, și, după câteva minute, înconjuram Turnul Eiffel la o înălțime de circa 1.200 de metri”. Apoi a aterizat pe aeroportul Le Bourget, unde 10 000 de spectatori în delir au dat la o parte cordonul poliției și s-au repezit pe pistă pentru a-i ovaționa sosirea.

Când a coborât din avion, polițiștii l-au luat pe umeri și l-au purtat astfel prin mulțimea frenetică. Charles Lindbergh tocmai devenise primul om care zburase fără întrerupere de la New York la Paris, străbătând distanța de 5.810 kilometri în 33 de ore și jumătate.

La ora 7:52, în dimineața anterioară, Lindbergh decolase de pe pista de pământ de pe aerodromul Roosevelt din Long Island în Spirit of St. Louis, monoplanul său cu un singur motor, având o anvergură de numai 14 metri.

Cu rezervorul plin, a evitat la milimetru niște obstacole din capătul pistei de decolare: „Am zburat peste un tractor la vreo trei metri și jumătate și peste firele de telefon la vreo șase metri”, își amintea el mai târziu. Traseul lui Lindbergh l-a purtat peste golful Long Island, pe la nord de Cape Cod și Nova Scotia, iar apoi peste Atlantic, odată cu căderea nopții.

Zburând printr-o ceață groasă, într-o noapte fără lună, a ocolit norii și a zburat uneori la doar câțiva metri deasupra valurilor. A doua zi, și-a dat seama că se apropie de Europa când a văzut o mică ambarcațiune pescărească.

În curând avea să survoleze Irlanda, apoi Anglia și Canalul Mânecii. Pe urmă: „Soarele a apus după ce am trecut de Cherbourg și în curând au devenit vizibile semnalele luminoase de pe traseul Paris-Londra”. Nu a mai durat mult și a aterizat pe Le Bourget.

În ziua care a urmat zborului, mulțimi și mai numeroase l-au ovaționat pe Lindbergh în fața Ambasadei Americane de la Paris, iar președintele Gaston Doumerque l-a recompensat cu Legiunea de Onoare.

La întoarcerea în SUA (de această dată cu vaporul), Lindbergh a fost însoțit de un convoi de crucișătoare și de avioane de luptă, în apropiere de Washington, unde președintele Coolidge i-a înmânat Distinguished Flying Cross.

La sosirea lui Lindbergh la New York, piețele bursiere au fost închise pentru „Ziua Lindbergh”. 10.000 de soldați și de marinari au deschis parada de pe Broadway în ovații și ploaie de confetti. Peste patru milioane de oameni stăteau de-a lungul drumului, fiind cea mai furtunoasă primire pe care o făcuse vreodată orașul.

În data de 21 mai 1932, la exact cinci ani după ce Lindbergh aterizase la Paris, o americancă zveltă, cu părul negru, pe nume Amelia Earhart, a aterizat pe un aerodrom de lângă Londonderry, în Irlanda de Nord, după numai 14 ore și 56 de minute de zbor. „După ce am speriat majoritatea vacilor din împrejurimi”, scria ea mai târziu, „am oprit în curtea unui fermier”. Având în vedere că se rătăcise, l-a întrebat pe fermier unde se afla. „Pe pășunea lui Gallagher”, i-a replicat el.

Tocmai devenise prima femeie din lume care traversase Atlanticul singură.

Earhart își începuse zborul istoric în Harbor Grace, Newfoundland, într-un avion Lockheed Vega. Având asupra ei numai supă și suc de roșii de mâncare, a folosit săruri de amoniu ca să rămână trează, deoarece nu bea nici ceai și nici cafea. În ciuda vântului puternic și a problemelor tehnice care au încetinit-o, zborul ei a fost mai rapid decât al lui Lindbergh (cu toate că și distanța a fost mai mică).

Traversarea solitară a Atlanticului i-a conferit lui Earhart o celebritate de durată, mai ales în rândul femeilor din America, pentru care a devenit un simbol feminist.

La fel ca și Lindbergh, a fost omagiată și sărbătorită, primind medalia de aur a Societății National Geographic din partea președintelui Herbert Hoover și Distinguished Flying Cross din partea Congresului – prima femeie care a primit această distincție.

Tot la 21 mai:

427 î.Hr.: Se naște Platon.

1471: Se naște la Nürnberg pictorul german Albrecht Dürer.

1471: Henric al VI-lea este ucis în Turnul Wakefield.

1881: Clara Barton înființează Crucea Roșie americană.

Geo Alupoae, critic de teatru.