În ultimii 10-20 de ani, în România, trăim cu toții fenomenul cronic al presei mincinoase (fakenews), al presei șantajiste și al presei dictată politic, o adevărată maladie.

În numele și pentru libertatea în presă, au apărut, alături de adevărații gazetari, impostori care se autointitulează ziariști.

Este adevărat, nu există democrație fără libertatea cuvântului, dar prea a devenit libertatea presei un atribut trâmbițat al democrației, astfel încât, în locul principiilor scrisului gazetăresc găsești: calomnie, insultă, denigrare, amenințare, țâfnă, ton reacționar și provocator, cancanuri frivole și afirmații care abundă în forța lor ofensatoare.

Libertatea de expresie este un bun public și este supusă celor mai mari exigențe, iar cultura libertății presupune un public care cunoaște și înțelege drepturile și obligațiile.

Cuvântul nu ucide, dar poate periclita demnitatea umană care este inviolabilă ca bun moral, individual, inerent ființei, valoare socială superioară.

Considerația, stima, respectul nu sunt ”bagatele culturale” cum spunea La Bruyere că ”pentru anumiți oameni, a vorbi și a jigni înseamnă același lucru”.

Gazetăria a devenit în ultima vreme, desigur cu excepția unor ziare  și ziariști care continuă să se respecte, prestare de servicii la îndemâna detractorilor care comunică prin cuvinte dicteuri politice, mobiluri și interese  pecuniare personale și de grup.

Libertatea de expresie nu mai este ceea ce a fost odată: un bun public, o instituție, ”o conversație publică între autorități și justiție” (Kalvin) și un element constitutiv al culturii publice.

Poate o vină o are și depenalizarea faptelor grave din câmpul gazetăresc și faptul că răspândirea de știri fără răspundere penală pentru autenticitatea lor a fost abrogată.

Democrația înseamnă și coerciție și disciplină și presupune că exercițiul fiecărei libertăți în parte este supus unei condiții sau chiar penalității.

Niciodată, dar niciodată, cuvintele abuzive, insultătoare, cât și cele invadând nestăpânit asupra intimității nu înseamnă democrație, ci înfrângerea ei și, clar, delicte de opinie sancționabile în drept, iar cultural, subcultură (adică nu avem o cultură de conformitate intelectuală). Toate sunt excepții de la libertatea de exprimare și escaladează marja de apreciere din cazurile care implică presa liberă, oricât de înaltă valoare acordăm libertății de exprimare.

Este o lege de fier în ierarhizarea drepturilor și valorilor constituționale care se aplică și în aria de protecție a libertății de exprimare.

Presa abundă în ziare apărute peste noapte, ziare tipărite sau online, ziare care trec de la un patronaj politic la altul, ziare care se închid sau se redeschid, inconsecvente în ”politică editorială”, ziare fără redacție și fără gazetari, cu articole agramate, abuzând de stereotipuri (cuvinte cheie care să le ridice pe Google, într-o promovare falsă).

Ziariștii care practică o astfel de presă apelează la conturi false ca să-și distribuie și să-și comenteze articolele.

O marcă a falșilor gazetari este aceea că virulenței cu care scriu articolele, toți ii răspund prin compromisul de a le șterge de pe site-uri imediat ce sunt plătiți în contul taxei de protecție pe care o cer tacit sau nu.

Practica este aceasta:

  1. 1. Identifici oamenii potenți financiar sau remarcabili in plan social, profesional;
  2. 2. Culegi informații despre ei;
  3. 3. Îi ataci în 2-3-5 articole „tari”;
  4. 4. Ștergi postările dacă se încasează „plata”, dacă nu, atacul continuă până victima capitulează;
  5. 5. Când conturile s-au încheiat bine pentru ziariști, articolele calomnioase se pot transforma în reclamă.

O altă variantă de lucru a gazetarilor comercianți este aceasta: primesc comenzi ca să distrugă imaginea sau reputația unei persoane, firme, afaceri, etc. Prețul începe de la 300-500 euro în raport de câte articole se comandă. Partea victimizată poate plăti și ea pentru scoaterea articolelor de pe site-ul ziarului șantajist, astfel încât se încasează din ambele părți: metoda „suveică”.

Când veți constata asemenea mărci ale șantajului, sesizați autoritățile statului. Faptele sunt deosebit de grave și reprezintă un atentat la securitatea fiecăruia dintre noi care putem fi oricând victime și oricum suntem răspunzători pentru calitatea opiniei publice (activitate de creație socială), pentru că așa cum spunea La Bruyere ”cuvântul comunică” și ” cărțile fac revoluție”. Este ceea ce se numește ”partea pozitiv contributivă a jurnalismului”.

Genul acesta de jurnalism viciat s-a născut și a prosperat și din cauza vidului legislativ, dar și din cauza toleranței față de fenomen (tipologie de justițiar care citește presa, dar își neglijează drepturile).

”Dezinformarea este proporțională cu ignoranța populației”, spune același La Bruyere.

Ne putem face vinovați prin pasivitate!

 

avocat Poroșnicu Gianina Vera

Manifest pentru o presă curată, 10.0 out of 10 based on 1 rating
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
Editorial
SAV-COM Suceava
A.I.T.I. Imobiliare Suceava
General Construct - Anunturi angajare
Aeroportul International Stefan cel Mare Suceava
REVINE Suceava
Hornar de Bucovina
Locuri de munca in Romania
ROMFOUR - Transport international de persoane colete - auto pe platforma
Loial Impex Suceava