În această noapte, printr-o acțiune remarcabil de curajoasă, un distrugător britanic operând la ordinele Amiralității a interceptat un vas de aprovizionare german care făcea cale întoarsă spre casă pe lângă coasta Norvegiei. Cu reflectoarele îndreptate asupra țintei, HMS Cossack l-a urmărit pe Altmark într-un fiord îngust, unde nava de aprovizionare a eșuat.

Câțiva militari au urcat la bord și au ucis șapte marinari germani, după care au deschis tambuchiurile pentru a ajunge la „marfa” din cală. Încărcătura vasului Altmark era alcătuită din 300 de marinari ce serveau în Marina Comercială Britanică, adică echipajele capturate a nouă vase comerciale scufundate în toamna precedentă de crucișătorul Graf Spee. La miezul nopții, Cossack și-a schimbat drumul pe mare, îndreptându-se cu marinarii salvați spre Firth of Forth.

A fost, firește, o realizare notabilă a Marinei Militare Regale, întâmpinată foarte favorabil de către opinia publică britanică, ce aștepta o confruntare semnificativă cu inamicul în acea perioadă halucinantă de la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, care a ajuns să fie numită Războiul Fals sau Sitzkrieg. Dar incidentul Altmark a avut darul de a pune paie pe foc.

Norvegia neutră a protestat vehement, dar în van, împotriva violării de către britanici a apelor ei teritoriale. Germanilor, acest incident le-a demonstrat că Marea Britanie era dispusă să violeze neutralitatea Norvegiei și că Norvegia era incapabilă sau nu dorea să împiedice o asemenea acțiune.

Starea de lucruri amenința aprovizionarea Germaniei cu minereul de fier suedez, atât de vital pentru industria grea a celui de-Al Treilea Reich, dat fiind că o bună parte din acesta era transportat prin apele norvegiene. Pe 21 februarie, exercițiul Weser – invazia plănuită de Hitler a Norvegiei și Danemarcei – a primit prioritate operațională zero, înaintea operațiunii Fall Gelb (Cazul Galben), adică invadarea Franței și a Țărilor de Jos.

În redarea incidentului Altmark, unele ziare britanice au inclus această descriere din relatarea urcării la bord făcută de un marinar de pe Cossack: „..Între timp, băieții noștri deschideau tambuchiurile. Unul dintre ei a strigat: «E vreun englez acolo jos?» S-a auzit un «Da!». Să fi văzut ce bucurie a fost când ai noștri au răspuns: «Ei bine, Marina Militară e aici»”.

După câteva zile, la Londra, Primul Lord al Amiralității Winston Churchill și-a adjudecat această frază de mare efect în timp ce se adresa unei audiențe numeroase la Guildhall: „Nemuritorului semnal al lui Nelson de-acum 135 de ani, «Anglia se așteaptă ca fiecare om să-și facă datoria», acum i se poate adăuga răspunsul la fel de mândru de săptămâna trecută, «Marina Militară e aici»”.

În noaptea de 6 aprilie 1940, forțele navale germane și navele cu trupe au părăsit porturile din nordul Germaniei, îndreptându-se către Norvegia. Războiul Fals era aproape terminat. Adevăratul război era pe cale să înceapă.

Tot la 16 februarie:

1822: Se naște omul de știință englez Francis Galton, cel care a emis teoria eugeniei.

1862: Generalul Ulysses S. Grant câștigă prima mare victorie unionistă din cadrul Războiului Civil American atunci când Fortul Donelson de pe râul Cumberland din Tennessee capitulează, având 15 000 de soldați.

Geo Alupoae, critic de teatru