Ea dansa în fața statuii cu patru brațe a lui Shiva, cu brățări la glezne și pe brațe, cu sânii acoperiți doar de niște cupe mici, împodobite cu pietre scumpe. Celelalte dansatoare au stins candelabrul, lăsând scena doar în lumina slabă și pâlpâitoare a unei lămpi cu ulei. Apoi, cu spatele la public, și-a dat jos sarongul și s-a apropiat de statuie, aparent goală, unduindu-și trupul cu mișcări senzuale. În timp ce îngenunche în fața statuii, o altă dansatoare îi aruncă pe umeri o mantie din lamé auriu. Ridicându-se, ea se întoarse cu fața spre mulțimea uluită, în timp ce cortina cădea pe scena cabaretului parizian.

Așa s-a „născut” Mata Hari, celebra dansatoare și curtezană care și-a făcut prima apariție pe scenă în ziua de 13 martie 1905, sub un nume de împrumut, termenul malaysian pentru Soare, care s-ar traduce literal prin „ochiul zilei”.

12 ani mai târziu, un pluton de execuție francez avea s-o împuște ca pedeapsă pentru spionaj.

Adevăratul ei nume era Margaretha Zella, o brunetă olandeză cu pielea măslinie, cu părinți aparținând clasei de mijloc. A crescut în Olanda și apoi s-a mutat în Java împreună cu un soț meschin și desfrânat, ale cărui bătăi și aventuri extraconjugale au determinat-o până la urmă să divorțeze.

Când M’greet, cum i se spunea, s-a întors din Extremul Orient, avea aproape 30 de ani. Nereușind să-și găsească un alt soț sau o slujbă potrivită în Amsterdam, s-a mutat la Paris. Acolo și-a născocit o nouă identitate misterioasă, susținând că venea din India, fiică a unei dansatoare din templu, și că fusese crescută pentru a-i sluji zeului Shiva.

Adoptând numele Mata Hari, ea a obținut în scurt timp un rol în cabaretul „Musée Guimet”, unde și-a dobândit instantaneu celebritatea. În scurt timp, avea să plece în turnee pline de succes prin Europa, incitându-și publicul cu numărul ei de dans la limita decenței și presărându-și drumul cu amanți.

Dar, pe măsură ce se apropia de 40 de ani, trupul Matei Hari își pierdea suplețea, astfel că a început, din ce în ce mai mult, să își câștige existența ca demi-mondaine și mai puțin ca dansatoare. Extraordinar de pricepută în arta amorului, și-a găsit zeci de parteneri bogați, inclusiv celebrități precum baronul Rothschild și Giacomo Puccini. În această perioadă, în pragul Primului Război Mondial, și-a început și cariera de spion.

Detaliile și amploarea activității de spionaj desfășurate de Mata Hari rămân incerte. Ea susținea că fusese recrutată de spionajul francez ca să seducă ofițeri germani, cu scopul de a le afla secretele, și cel puțin într-unul dintre cazuri a avut succes. Dar spre sfârșitul anului 1916, francezii au interceptat un mesaj cifrat al germanilor în care aceasta era pomenită ca „agentul H 21”, fapt care i-a convins că ea devenise agent dublu.

Armata franceză n-a pierdut timpul și a trimis-o pe Mata Hari la tribunal sub acuzația de spionaj și a condamnat-o în urma unei înscenări de proces, care a avut loc „în cameră” și în timpul căruia apărarea n-a avut dreptul de a interoga martorii acuzării. Nici faptul că Mata Hari și-a ales drept apărător un avocat în vârstă de 74 de ani, din simplul motiv că fusese cândva amantul ei, nu i-a fost de folos. Juriul, compus din șase ofițeri francezi, n-a pierdut timpul și a găsit-o vinovată, condamnând-o la moarte.

În zorii zilei de 15 octombrie 1917, Mata Hari a fost condusă în curtea interioară a închisorii pariziene de la Vincennes. Acolo și-a înfruntat soarta cu vitejie, spunându-i unei călugărițe care o însoțea: „Nu-ți fie teamă, soră. Știu cum să mor.” Refuzând să fie legată la ochi, ea i-a privit în față pe cei 12 pușcași aliniați înaintea ei și le-a trimis o bezea cu puțin înainte ca rafala de gloanțe să-i curme viața.

Acesta a fost sfârșitul celebrei Mata Hari, al cărei cadavru a fost oferit unei facultăți de medicină din Franța, pentru ca studenții să-și poată exersa talentul la disecție.

Ultima urmă fizică a acesteia a dispărut în anul 2000, când capul ei mumificat a fost furat din Muzeul de Anatomie de la Paris.

Tot la 13 martie:

565: Generalul bizantin Belizarie moare la Constantinopol.

1519: Conchistadorul Hernán Cortés debarcă pe teritoriul Mexicului de astăzi.

1881: Țarul Alexandru al II-lea este asasinat într-un atac terorist cu bombă.

Geo Alupoae, critic de teatru