Câți dintre noi știm că aripile au, asemenea cerului, adânci rădăcini înfipte-n iubire? Și că fiecare bătaie de aripi ridică-n plutire zăpezile iernii, adunând la un loc partiturile verdelui primăverii?

Rădăcinile noastre sunt porțile vii ale lumii.  Extrase din Duh, se deschid cu fiece nouă venire la viață. Nouă, femeilor, ne-a fost hărăzit rostul de a le păstra întotdeauna deschise, pentru zborul destinelor către un cer mai curat. De aceea, cred că numele sacru al porților vieții înrădăcinate în zbor a fost scris, de către Dumnezeu, în culorile dublei particule MA.

Noi, mamele, am primit misiunea de a germina, înălța și păstra întru Duh viața lumii. Dumnezeu a făcut ca apa cea vie a vieții să ne curgă prin sâni. De aceea, porțile vieții ce ridică-napoi, înspre cer, orice destin omenesc, au culoarea laptelui nostru matern, precum albul primordial al Luminii.

La mulți ani tuturor mamelor, la mulți ani tuturor aducătoarelor Vieții!

Av. Gianina Vera Porosnicu