„Glorie lui Dumnezeu în înălțimile de sus și pe pământ pace printre oamenii bunăvoinței.”

– Luca 2:14.

În această lună noiembrie a anului 2019 cvartetul Il Divo a poposit în orașe din Statele Unite, iată, în Durham, statul Carolina de Nord, la Centrul Artelor Performante (DPAC), vineri, 29 noiembrie 2019.

De la deschiderea sa în 2008, DPAC (Durham Performing Arts Center) a devenit centrul de divertisment live din Carolina de Nord. Recunoscut pentru designul său modern, DPAC are 2.700 de locuri pentru spectatori.

Ne-am deplasat din orașul Raleigh, în orașul apropiat – Durham, pentru a viziona spectacolul nou al formațiunii „Il Divo” care și-a anunțat prezena cu „A Holiday Song Celebration”.

„Il Divo” (pronunția italiană: (il ˈdiːvo]) este un grup vocal cros-over clasic multinațional. Cvartetul masculin își are originea în Regatul Unit, din decembrie 2003, reunind cântăreții Urs Bühler (Elveția), Carlos Marín (Spania), David Miller (SUA) și Sébastien Izambard (Franța).

Deși nu se știe cum a apărut numele grupului, „Il Divo” este tradus din italiană ca „interpret divin”.

Descoperit și îndrumat de Simon Cowell în urmă cu mai bine de 15 ani, Il Divo a devenit grupul vocal puternic de tenori, cu patru turnee mondiale, milioane de albume vândute, 160 de albume de aur și platină în 33 de țări. Începând cu 2018, grupul a lansat zece albume: Il Divo (2004), Ancora (2005), Siempre (2006), The Promise (2008), WICK Game (2011), A Musical Affair (2013), Amor & Pasión ( 2015) și Timeless (2018); un album de compilație The Greatest Hits (2012); album special de cântece de Crăciun – The Christmas Collection (2005). Alte două albume – An Evening with Il Divo: Live in Barcelona (2009) și Live in Japan (2014) au prezentat înregistrări de concerte live. În plus, au colaborat cu alți artiști.

„Il Divo” a debutat cu „Regresa a mí”, care a devenit un succes la nivel mondial în 2004. Cântând în principal în spaniolă, engleză, italiană și franceză. Tonul vocal și tessitura vocală a fiecărei componente ale lui „Il Divo” sunt diferite și sunt subordonate căilor independente din lumea operei, formării muzicale cros-over clasice, vocii formate și fiziologiei fiecăruia. Tessitura, în muzică, este definită raza în care o voce sau un instrument muzical sună cel mai bine. Este cea mai confortabilă gamă în care o voce își produce calitatea superioară, esențial fiind cântărețul să-ți găsească tessitura=textura astfel încât să poată cânta bine fără prea multă încordare.

Pe lângă muzică, membrii „Il Divo” sunt cunoscuți și pentru aspectul lor perfect, rafinat și elegant, purtând costume aproape exclusiv de Giorgio Armani; Giorgio Armani, Emporio Armani și Armani Collezioni, și costumele și accesoriile: William Hunt , Versace, Dolce & Gabbana, Tom Ford și Gucci.

Stilul formațiunii „Il Divo” este o nouă invenție a stilului muzical, numit Opera-Pop, o Pópera, clasificată în genul muzicii contemporane. Piesele sunt cântate în mai multe limbi: spaniolă, engleză, Italiană, franceză, latină și câteva în portugheză și japoneză. Unele melodii încorporează mai multe limbi în aceeași melodie, de exemplu: „Ave Maria” – italiană și latină, altele în engleză și franceză, altele în italiană și engleză sau în engleză și spaniolă.

Majoritatea pieselor sunt reinterpretate din engleză și traduse în limba spaniolă, deoarece ei înșiși spun că „spaniola este limba romantismului”. Iar prin interpretare se dovedesc a fi romanticii secolului nostru.

Din momentul apariției pe scena frumos ornată cu un fundal al brazilor de Crăciun am putut observa că „Il Divo” este o prezență puternică și fascinantă. Am fost impresionați de eleganța lor și de felul lor fascinant de a comunica emoții prin piesele alese și prin interpretarea lor acompaniați de instrumentiști, care ne-au produs primii fiori ai spiritului Crăciunului.

„Il Divo” a interpretat cântece din Colecția de Crăciun. Publicul a putut asculta interpretări memorabile ale melodiilor de Crăciun familiare, pentru un început de emoție a inimii în sezonul festiv.

David și Urs sunt tenori, și împreună cu baritonul Carlos au o carieră îndelungată în lumea operei, întrucât muzica clasică începe cu pregătirea vocală timpurie. În schimb, Sebastien nu a mai avut o pregătire muzicală profesională anterioară (a fost autodidact) și este o voce de tenor pe care grupul o clasează ca vox populi datorită tonului său pop.

Știam că Muzica generează cele mai intense, cele mai diverse și cele mai mari emoții. Mai știam că stimulii muzicali se constituie într-un adevărat cod de reprezentare a emoțiilor – mult mai puternic decât codurile imagistice, verbale sau semantice, și care coincide cu organizarea sistemului nostru mintal. Știam că reprezintă cel mai eficient stimul evocator de reacții emoționale, că ne eterizează simțurile asemeni parfumului pulverizat în odaie, dar nu ne așteptam ca aceste emoții să se producă gradual, ci nu să izbucnească așa dintr-o dată cu putere, surprinzător, de la prima piesă – Oh, Holy Night, continuând cu Silent Night (interpretată cu o vibrație la limita posibilă a emoției), Mama, Hallelujan (din ebraică: Lăudați pe Domnul), Amazing Grace, White Christmas, Ave Maria, When a child is born, The Lord’s Prayer, Adeste Fideles, Over the Rainbow, Panis Angelicus și terminând cu fragmentul „Ode an die Freunde” (Odă bucuriei) din „Simfonia a IX-a”, în Re minor, opus 125, de Ludwig van Beethoven (1770-1827), compusă în 1824, fiind primul exemplu de întrebuințare a vocilor, de compozitor, într-o simfonie. Versurile sunt cântate în încheiere, de patru soliști vocali și de un cor, și au fost extrase din „Oda Bucuriei”, un poem scris de Friedrich Schiller și cu adăugiri ale lui Beethoven. Astăzi, interpretată orchestral, fără text (versurile lui Friedrich Schiller), „Oda Bucuriei” a devenit imnul Uniunii Europene.

Impresionată puternic și la această „Odă a bucuriei”, în urechi îmi suna superba melodie, în timp ce șopteam ca într-o rugăciune, versurile lui Friedrich Schiller (1759-1805), considerat unul dintre prinții poeziei germane, exprimând viziunea idealistă de înfrățire între toți oamenii, viziune împărtășită și de titanul Beethoven: „Slavă ție stea curată/ Voie bună pe pământ/ Astăzi te simțim aproape/ Sol din rai cu soare sfânt/ Vraja ta aduce iară/ Pe popor lângă popor./Toți pe lume frați noi suntem/ Când apari ușor în zbor./Cine a avut norocul/ De prieten bun să dea/ Cine știe ce-i iubirea/ Lângă noi cântând să stea/ Fericit un suflet drag/ Te poate face pe pământ/ Cine n-a simțit iubirea/ Plece dintre noi plângând./ Milioane strângeți rânduri/ Tot mai sus urcând spre cer, urcând spre cer.”//

Sala plină, aplauze frenetice după fiecare piesă… M-au impresionat nuanțele de intensitate folosite de acești minunați interpreți și trecerea gradată, lină de la o nuanță la alta: de la intensități slabe (piano, pianissimo) la cele de intensitate medie sau chiar forte. Gândeam ce bine mânuiesc pedala de surdină din gâtlejurile lor! Măiestria talentului șoptește, glăsuiește, strigă…

Învăluiți în spiritul Crăciunului, oamenii au părăsit acest concert mai bucuroși, mai plini de înțelegere unii față de alții, mai generoși și cu mai multă speranță în binele acestei lumi. Am simțit spiritul Crăciunului pătruns în sufletele noastre și plutind în jurul celor din preajma noastră.

După mai mult de cele două ore de muzică, fiecare conducător de mașină s-a îndreptat spre lifturile care opreau la cele patru etaje ale garajului plin, din care s-au scurs sute de mașini…

Am așteptat mașina noastră la marginea unui trotuar, privind din când în când cameliile roz din imensa jardinieră a trotuarului, frunzele lor cerate; am atins petalele reci și umede ale florilor, ne-am îndreptat apoi privirile spre frunzele mici, galben-rozii ce așterneau ordonat covorașe cochete în jurul copacilor plantați la mici intervale, dezgoliți, a căror ramuri puteau privi acum liber cerul, scăldându-se-n argintul rece al lunii…

Am ajuns acasă și am căutat pe YouTube cântecele formațiunii „Il Divo”, reascultându-le până dincolo de miezul nopții.

„Am să onorez Crăciunul în inima mea și am să încerc să îl țin acolo tot anul”, spunea Charles Dickens într-una din cărțile sale. Să ne dorim și noi a păstra spiritul Crăciunului cât mai mult timp.

Vavila Popovici – Carolina de Nord