Nimeni nu știe cu adevărat cum și-a găsit moartea regele Angliei Richard al II-lea, și chiar și data exactă este controversată, dar mulți istorici cred că ea a avut loc în noaptea de 14 februarie 1400, la castelul Pontefract din Yorkshire, în anul 1400.

Richard dăduse dovadă de curaj ca rege la numai paisprezece ani, când a înăbușit Răscoala Țăranilor, dar în cea mai mare parte a timpului petrecut pe tron el s-a bizuit pe unchiul său, John of Gaunt, ca să-i țină sub control pe nobilii englezi lacomi și ambițioși. Dar după moartea lui Gaunt, în februarie 1399, Richard a săvârșit două erori grave.

Mai întâi, l-a trimis pe fiul lui Gaunt, Henric Bolingbroke, în exil, iar când Gaunt a murit la scurt timp după aceea, i-a confiscat moștenirea lui Henric. A doua greșeală a lui Richard a fost să plece peste hotare în Irlanda. În timp ce era plecat, Bolingbroke a invadat Anglia și i-a convins pe alți baroni puternici să i se alăture. La întoarcere, Richard s-a pomenit copleșit numeric, izolat și fără speranță.

A capitulat fără luptă și a fost închis în Turnul Londrei. Acolo, îngrozit că-și va pierde viața, în ultima zi din septembrie a abdicat în fața Parlamentului, iar pe 13 octombrie Bolingbroke a fost încoronat rege sub numele de Henric al IV-lea.

Richard era acum un ex-rege în vârstă de treizeci și trei de ani, care-și pierduse și libertatea, același conducător care cândva declarase: „Eu sunt legea”. Dar chiar și înlănțuit în temniță el constituia o amenințare intolerabilă, un posibil centru pentru conspirațiile și revoltele puse la cale de baroni ambițioși. Parlamentul a hotărât ca el să fie întemnițat într-un loc tainic, astfel încât să nu mai poată fi niciodată găsit sau salvat.

Obligat să părăsească Turnul deghizat, Richard a fost mutat de la un castel la altul și, în cele din urmă, închis în castelul Pontefract din Yorkshire, unde a fost ținut în lanțuri. În luna ianuarie a anului 1400, contele de Salisbury și un grup dintre foștii curteni ai lui Richard au conspirat ca să-l elibereze și să-l readucă pe tron. Pentru Henric al IV-lea aceasta a fost o dovadă suficientă că Richard era prea periculos ca să fie lăsat în viață.

Ce s-a întâmplat în continuare rămâne incert. Shakespeare ne spune că Richard a fost atacat în celulă de oamenii trimiși de Henric, dar s-a ridicat ca să se apere, a smuls o sabie de la unul din asasinii săi și a ucis doi dintre atacatori. Dar, furișându-se în spatele acestuia, temnicerul său, Sir Pierce of Exton, a sărit pe un scaun și l-a izbit cu securea în ceafă. În secolul al XVII-lea, totuși, cadavrul lui Richard a fost exhumat și nu s-au găsit nici un fel de urme pe craniul lui care să confirme varianta loviturii de secure.

Alte surse susțin că, deprimat de situația lui fără ieșire, Richard s-a lăsat să moară de foame, dar majoritatea contemporanilor au fost de părere că temnicerii lui, acționând la ordinele noului rege Henric, pur și simplu nu i-au mai dat de mâncare.

Oricare ar fi fost cauza, la două săptămâni după moartea sa, cadavrul lui Richard a fost dus în sud, într-o procesiune regală postumă, pentru ca toți să poată vedea că este într-adevăr mort. După ce a fost expus două zile pe catafalc la Catedrala St. Paul, el a fost înhumat fără pompă la biserica dominicană de la King’s Langley, dar în timpul domniei lui Henric al V-lea, fiul lui Henric al IV-lea, trupul i-a fost transferat la Westminster Abbey.

Richard a fost al optulea și ultimul dintre regii Angliei descendenți direct din Plantageneți (deși mai erau șase Plantageneți indirecți din Casele Lancaster și York), și al treilea din Casa lui care a avut parte de o moarte violentă.

Tot la 14 februarie:

1776: Se naște economistul englez Thomas Malthus.

1779: Căpitanul James Cook este ucis de băștinașii din Hawaii.

1929: Masacrul din ziua Sfântului Valentin – Banda lui Al Capone mitraliază șapte membri ai bandei lui Bugsy Moran într-un depozit din Chicago.

Geo Alupoae, critic de teatru