În această zi a anului 1935 a murit T.E. Lawrence, într-un anonimat autoimpus, la vârsta de 46 de ani, în urma rănilor căpătate ca urmare a unui accident de motocicletă. Anonimatul pe care l-a păstrat timp de 13 ani a fost scutul care l-a apărat de entuziasmul opiniei publice și de atenția ziarelor care i-au lăudat faptele din Primul Război Mondial, ca Lawrence al Arabiei.

Brusc, a devenit celebru în lumea întreagă, după ce jurnalistul american Lowell Thomas vizitase Palestina în 1917 și făcuse un film pe tema Revoltei Arabe, în care colonelul Lawrence, un ofițer al serviciilor britanice de informații, avusese un rol hotărâtor în calitate de consilier și de conducător.

La încheierea războiului, filmul lui Thomas și conferințele sale, urmărite de milioane de oameni din Marea Britanie și America, îl prezentau pe Lawrence în veșminte arabe, cu deșertul în spate, înconjurat de băștinași din diferite triburi, fioroși la chip, călare pe cămile și cu puștile îndreptate spre cer.

Pentru opinia publică, sătulă de patru ani de măceluri pe Frontul de Vest, scenele acestea erau irezistibile: un englez mic de statură îi conduce pe aliații arabi ai Marii Britanii într-o serie de raiduri de gherilă, îndrăznețe – și încununate de succes – împotriva turcilor, toate acestea însoțite de promisiunea unei patrii arabe independente în Siria, la încheierea războiului.

La sfârșitul războiului, în schimb, a devenit cunoscut faptul că Marea Britanie semnase un tratat cu Franța, prin care cele două țări erau de acord să-și împartă între ele posesiunile turce din Orientul Mijlociu. Potrivit prevederilor tratatului, Franța urma să primească Siria, la cucerirea căreia contribuiseră arabii, care se așteptau să devină patria lor.

Lawrence a fost complet dezamăgit de nerespectarea de către Marea Britanie a promisiunii inițiale făcute arabilor. În cadrul unei ceremonii private, desfășurată în prezența regelui George al V-lea la Palatul Buckingham, unde urma să primească un DSO4 și Ordinul Bath, Lawrence a refuzat decorațiile.

Surprins, regele a rămas, potrivit propriilor cuvinte, „cu cutia în mână”. Ulterior, Lawrence i-a spus lui Winston Churchill că refuzul fusese singura modalitate la care se gândise pentru a-l atenționa pe rege cu privire la ceea ce se făcuse în numele lui.

În 1919, Lawrence, îmbrăcat din nou în veșminte arabe, a participat la Conferința de Pace de la Versailles, pentru a pleda cauza arabă, însă înțelegerea postbelică garanta Franței mandatul sirian. O vreme, Lawrence a lucrat în calitate de consilier pentru problemele Orientului Mijlociu pentru Churchill, în cadrul Biroului Colonial, dar în condițiile trădării cauzei în care investise atât de mult și datorită căreia devenise o legendă, rolul de erou i-a devenit imposibil de suportat.

Tânjind după anonimatul și, poate, spiritul de camaraderie din anii războiului – și, fără îndoială, ca ispășire pentru ceea ce considera că reprezenta un eșec personal – Lawrence a renunțat brusc la viața publică în 1922 și, sub pseudonim, s-a înscris ca recrut în Royal Air Force (Forțele Aeriene Regale).

După ce acoperirea a fost rapid dată în vileag de presă, s-a înscris ca soldat la tancuri. A revenit în Forțele Aeriene, sub numele de T.E. Shaw, fiind trimis pentru o vreme la Karachi, unde a tradus Odiseea.

În 1926, i-a fost publicată într-o ediție limitată cartea „Cei șapte stâlpi ai înțelepciunii” – relatarea revoltei arabe. Cu timpul, volumul avea să fie recunoscut ca un clasic al scrierilor de război. Lawrence a părăsit serviciul militar în 1935 și s-a stabilit în Dorset.

Printre cei care au luat parte la funeraliile sale s-au numărat Winston Churchill și poetul Siegfried Sassoon. Regele George al V-lea îi scria fratelui lui Lawrence: „Fratele dumneavoastră va trăi în istorie, iar regele îi recunoaște serviciile aduse cu distincție țării și consideră că este tragic că acesta a fost sfârșitul unei vieți atât de promițătoare”.

Tot la 19 mai:

1536: Este decapitată regina Anne Boleyn a Angliei.

1890: Se naște liderul vietnamez Ho Și Min.

Geo Alupoae, critic de teatru.